CAPODOPERE. Bunavestire si discursul pictural (II)

In articolul anterior, publicat in nr. 28 al Observatorului cultural, care avea ca punct de plecare Bunavestire a lui Jacopo Tintoretto, din colectia Galeriei de Arta Europeana a Muzeului National de Arta al Romaniei, incercam sa investighez modalitatea prin care o imagine profund religioasa poate cunoaste surprinzatoare posibilitati de semnificare la nivelul limbajului pictural. Discutia propusa se desfasura in jurul solutiei perspectivale alese de pictor, adica in jurul configurarii unei structuri coerente de spatializare a imaginii, cu ajutorul careia artistul povesteste „ceea ce se intimpla“. Insa, dincolo de episodul biblic, identificasem problema cu care un pictor renascentist se confrunta atunci cind incearca sa dea o varianta picturala a textului Evangheliei dupa Luca, si anume cea a reprezentarii misterului intruparii – a ireprezentabilului, prin urmare. Intrucit problematica este una complexa, si pentru ca in cadrul sus-numitei colectii a Muzeului National de Arta al Romaniei exista o alta reprezentare a acestei scene, datorata unui artist german de la inceputul Renasterii – Bartholomaeus Zeitblom (cca.1445-1518), mi-am permis sa reiau aceasta discutie. Citeva precizari se impun de la inceput. Avem de-a face cu doua opere distincte, realizate la cel putin o jumatate de secol distanta, una la sud si alta la nord de Alpi, […]