Capricii postmoderne

Circulă vorba că „postmodernismul este ca o femeie“. Asta pentru că este imprevizibil, capricios, cu toane, cu mode, apucături şi reacţii, alergînd după nou, sensibil la nuanţe, fragmentat, discontinuu, contradictoriu, eclectic în forme şi idei, sofisticat, obositor în explicaţii, deschis în abordare, alunecos şi ludic totodată. Expoziţia Any Other Girl nu face decît să întărească ideea capriciilor reprezentărilor lumii postmoderne. Iar interesul pentru expresia corpului feminin în reprezentarea artistică apasă uşor, dar sigur, butonul discursului artistic feminist. Corpul uman este oglindit în lentilele aparatului de fotografiat prin intermediul căruia este apoi autoportretizat. Limbajul corpului surprins prin fotografiere devine propriul său mijloc de expresie. Mediul digital este folosit de cele două artiste ca mijloc de transfer al realităţii înspre reprezentarea artistică. Interfaţa pielii, cît se poate de organică, este suportul proiecţiei artei lor. Gestul de a interveni cu mijloace artistice pe suprafaţa corpului susţine, la propriu, natura de mediere a trupului ca limbaj specific artistic.   De un realism aproape tactil, reprezentările Simonei Dobrescu şi ale Adelei Bonaţ sînt unite în preocuparea pentru expresia personalităţii şi individualităţii corpului. Acesta devine carapace protectoare a subiectului şi suport al exprimării artistice. Imaginarul digital imprimat pe folia transparentă de plastic, în cazul Simonei, şi […]