Carnavalul profeţilor marginali

La prima ediţie, în 2004, Venea din timpul diez era un roman a cărui materie epică sintetiza o anume stare de spirit, absorbind – şi purificînd, printr-o combinaţie de comedie şi dramă – psihozele şi frustrările primilor zece ani de tranziţie românească. Între timp, la cea de-a doua ediţie a romanului, aceste psihoze au evoluat. La o primă privire, s-ar putea spune că ceea ce constituia tema dominantă a anilor ’90 – puseurile naţionaliste şi ortodoxiste, derivate din protocronismul integrat în ideologia regimului ceauşist – a trecut, cumva, într-un plan secund, în anii 2000, cînd societatea românească a fost fascinată de temele euroatlantice şi europene.   Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez, ediţia a II-a, Editura Polirom, Colecţia „Fiction LTD“, Iaşi, 2010, 268 p.   Acest lucru nu înseamnă, desigur, că romanul prin care Bogdan Suceavă s-a impus, practic, în faţa criticii literare româneşti n-ar mai fi interesant sau că el şi-a pierdut actualitatea, odată cu schimbarea obsesiilor din jurnalele de ştiri. Spun, dimpotrivă, că această desincronizare ar putea face lectura şi mai interesantă, odată ce entuziasmul trăirii în priză directă – ce bine descrie, dom’le, guvernarea Constantinescu! Iată-i pe mineri în stradă! – s-a stins. Frustrări şi complexe naţionale […]