CARTEA DE ARTĂ. Un dicţionar cu omisiuni

Un instrument de lucru mult aşteptat a apărut la Editura Academiei Române, sub egida Institutului de Istoria Artei „George Oprescu“. Lucrarea vine să completeze un gol de informaţie resimţit în literatura de documentare. Dicţionarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX a apărut în două volume, primul cuprinzînd literele A-G, broşat, 250 de pagini, iar cel de-al doilea volum, legat, are un număr de 380 de pagini. Ambele volume sînt tipărite în cîte 200 de exemplare, pe hîrtie velină, la elaborarea lor contribuind un număr important de cercetători ai institutului, încercîndu-se repertorizarea unui număr mare de artişti, fiecare sculptor avînd o fişă cuprinzînd date personale, o caracterizare critică a operei, expoziţii personale şi cîte o fotografie a unei lucrări, fie albnegru, fie color. O asemenea lucrare nu este utilă doar muzeelor şi muzeografilor, criticilor de artă sau cadrelor universitare, ci şi colecţionarilor, în general, celor care urmăresc şi sînt pasionaţi de fenomenul artelor vizuale.         Lucrarea, din punct de vedere financiar, a depins de sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, care a hotărît acest tiraj, pe care l-aş numi prohibitiv. Două sute de exemplare reprezintă un tiraj insuficient, ţinînd cont că sînt multe biblioteci, apoi artişti în viaţă – […]