Cartea mortii

Marta PETREU Scara lui Iacob Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Poezie“, Bucuresti, 2006, 96 p. M-am apucat sa scriu o cronica extrem de dificila, sortita sa aiba prea putina savoare. Asta pentru ca nu am mai citit de multi ani o carte atit de neagra si de frumoasa si de saraca in spectacole poeticesti ieftine precum Scara lui Iacob de Marta Petreu. E vorba de o carte dintr-o specie destul de rara in poezia romaneasca – una de viziune, de poezie dublu rafinata. Daca ar fi sa gasesc titluri alternative, as numi-o „Cartea oboselii fara sfirsit“, „Cartea invinsilor“, „Cartea abandonului“, „Cartea socotelilor“, „Cartea mortii“. inainte de orice altceva, trebuie spus ca Scara lui Iacob este cel mai bun volum al poetei. Cel putin asa sintem noi convinsi. Nu vom mai gasi aici gesticulatia ampla, oarecum teatrala, interogatiile retorice, exclamatiile ultimative, recuzita verbala agresiva din celelalte carti ale ei. Retorismul este strins in chingi, redus la minimum si are mai mult rolul de pauza de respiratie, de „gura de aer a inotatorului“, de ragaz ca sa-ti „tragi sufletul“, in fluxul poetic extrem de dens. Titlul trimite la scara pe care Iacob, cel din Cartea facerii, o viseaza „sprijinita pe pamint, al carei […]