Cărţi de poezie-poezie

Ion Mureşan debutează în volum şi intră pe uşa larg deschisă (adesea parcă prea larg!) a poeziei române în 1981. Volumul se numeşte Cartea de iarnă şi apare la editura de mare faimă şi nescrisă istorie numită Cartea Românească. Fac o paranteză. Cînd, cu peste un deceniu în urmă, îi dedicam o evocare – amical-amintiristă – poetului şi editorului Florin Mugur, propuneam ca vreo editură (şi sînt, slavă Domnului, destule) sau vreun istoric literar (ce-i drept, aceştia s-au împuţinat simţitor) sau, de ce nu?, vreun cadru universitar (numărul universitarilor a crescut exponenţial, odată cu acela al studenţimii studioase) să publice o istorie a Editurii Cartea Românească. Cu directorii ei cu tot – Marin Preda, George Bălăiţă, Magdalena Bedrosian, Dan Cristea –, cu redactorii, tehnoredactorii, corectorii, şoferii, autorii – cîtă frunză şi iarbă –, cu birourile din clădirea care e şi nu mai e ce a fost, cu librăria care nu mai e deloc, cu fojgăiala din subsolurile unde Mircea Nedelciu şi Florică Iaru au transformat un spaţiu de depozitare în salon literar. Au dispărut mulţi dintre protaganiştii acelei epoci, dar au mai rămas încă destui care pot depune mărturie despre ce a fost atunci, pentru a reconstitui, măcar din fărîme, […]