Catedralele din piele colorata ale Herminei

Insusi numele Herminei Csata poarta in sonoritatea, dar si in aura lui de intelesuri, coroana nobletei. Pare o predestinare, asadar, inclinatia spre pretiozitatea lucrurilor si a plamadelor lor. Visarea ei poetica refuza democratia agorelor adulmecind labirinturile somptuoase ale palatelor si ale incintelor princiare. S-a intimplat sa fiu in preajma artistei si a fascinantei sale marturii creative acum citiva ani, cind se afla la primul contact cu lumea saloanelor de arta bucurestene. Mi-amintesc ca prima impresie pe care am trait-o a fost atunci o irepresibila fervoare tactila. Splendorile nu se vor atinse. Au ceva din esenta inefabila a ingerilor. Dar tapiseriile din piele colorata, ata de matase si lemn maiestru fasonat (in ancadramente) ale Herminei Csata proclama parca mobilizarea alerta a simturilor, desfatarea senzuala, tuseul rafinat al degustatorului de savori. Lucrarile Herminei provoaca raspunsuri spontanee nascute din contemplarea ansamblurilor compozitionale si, mai ales, a detaliilor. E ca si cum ai calatori prin tinuturi serafice iscate de marile sagale ale Orientului. Artista insasi se induce intr-o asemenea aventura initiatica. Pielea imprumuta sub miracolul miinilor ei transparenta azurului si catifelarea muschiului de padure, pojarul ruginiu al toamnelor si valurirea coloidala a aurului si a argintului. Materialitatea propriu-zisa a pielii dispare sub patina consistenta […]