Ce avem si ce n-avem

Nu e prima oara cind incerc o analiza sumara a jazzului ca fenomen pe plai mioritic. Am facut-o si in 1976, prin organizarea la Brasov a primului Simpozion Definirea jazzului romanesc, si in 1978, la editia a 2-a a acestui simpozion, si in emisiuni de Radio si TV, si in presa scrisa. Nu sint singur in acest demers. S-a incercat o asemenea abordare/discutie si la Sibiu, in urma cu mai multi ani, si la Jazzy Spring Festival Bucuresti – anul trecut modest, iar anul acesta intilnirea a fost anulata in ultima clipa, fiind considerata probabil inutila/ineficienta Poate va veti intreba ca mine: „La ce bun?“ Ei, uite asa, de dragul… jazzului. Cu alte cuvinte, pentru ca ma intereseaza acest fenomen si nu-mi este indiferent cum sintem priviti/ascultati nici in tara, nici afara. Adevarul e ca ne miscam foarte greu si nu intotdeauna cu succes real. Oricine din aceasta miscare, oarecum underground, se poate plinge de ceva: muzicienii ca onorariile sint prea mici si nu prea au cu cine si pentru ce cinta, patronii de cluburi si organizatorii de concerte/festivaluri ca muzicienii nu vin cu proiecte noi si interesante pe de o parte, iar pe de alta parte ca nu aduc […]