Ce datorez Granadei
Textul conferinţei inaugurale prezentate la Simpozionul „Predarea limbii române ca limbă străină. Misiune, materiale, manuale“, Universitatea din Granada, 24 iunie 2014
- 26-06-2014
- Nr. 728
-
Marius SALA
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 0 Comentarii
Între 24 şi 25 iunie, a avut loc simpozionul Predarea limbii române ca limbă străină, la lectoratul român de la Universitatea din Granada, în cadrul căruia un moment special i-a fost dedicat academicianului Marius Sala, care a ţinut o conferinţă despre legăturile profunde ce îl leagă de Granada, despre cum a descoperit aici un sprijin şi o oportunitate neaşteptate, în încercările sale de a studia iudeospaniola, la sfîrşitul anilor ’50, punct din care afecţiunea faţă de acest spaţiu nu a făcut decît să crească de-a lungul anilor. În conferinţa pe care o publicăm în rîndurile de mai jos, Marius Sala îşi aminteşte, cu emoţie şi sensibilitate, într-un stil demn de o autoficţiune, despre ce a însemnat Granada pentru dezvoltarea sa, despre prietenia cu profesorul Manuel Alvar, dar şi despre mentori ai săi, precum Emil Petrovici sau Iorgu Iordan. Ce datorez Granadei Cunoştinţele mele despre Granada au crescut în cercuri concentrice. Pe cînd eram elev la un liceu din Transilvania, eram pasionat de istorie. Am aflat atunci că Granada a fost ultima redută arabă din Spania, cucerită în 1492 de regii catolici, Ferdinand de Aragon şi Isabela Católica. Tot atunci am aflat că este un oraş de unde se vede […]