CE GÎNDEŞTE FILMUL? Un film despre fuga de noi înșine

  • Recomandă articolul
O lună în Thailanda, debutul în lungmetraj al lui Paul Negoescu (n. 1984), are meritul de a propune un set cu totul nou de probleme și interogații formale și etice decît cele generate deja de filmele unor regizori români contemporani multipremiați. Cu alte cuvinte, filmul construieşte un imaginar cinematografic care nu are puncte comune cu filmele lui Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu etc. Din start, orice comparație cu filmele acestor regizori mi se pare inutilă și nedreaptă față de producţia celei mai tinere echipe cinematografice din ultimii 20 de ani. Ce ni se propune? Acțiunea din O lună în Thailanda se desfă­șoară pe parcursul a 24 de ore. Mai exact, în ultima zi a anului și în noaptea de revelion. Filmul se deschide cu un cadru panoramic al Bucureștiului, în care se pot desluși sediul Băncii Naționale, precum și alte clădiri cunoscute din centru. Însă acest cadru nu e ceea ce am numi establishing shot. Pentru cei care vor merge să vadă filmul cadrul îşi va dezvălui sensul. Adevăratul cadru de început, cel care ne deschide într-adevăr drumul spre lumea filmului, este cel care îi înfățișează pe Adina (Ioana Anastasia Anton) și Radu (Andrei Mateiu) făcînd dragoste. Scena este […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12934 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }