Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ce se întîmplă la USR?
Demisii, autosuspendări, ameninţări cu excluderea şi tăceri
- 23-06-2011
- Nr. 580
-
Alexandru PETRIA
- Actualitate
- 7 Comentarii
În ultima vreme, s-au înmulţit demisiile (autosuspendările) din USR. Au anunţat că demisionează (sau se autosuspendă) Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase, O. Nimigean. La filiala Sibiu a izbucnit un scandal între un membru, Adrian Suciu, şi preşedintele filialei, Ioan Radu Văcărescu, primului reproşîndu-i-se pamfletul „Fariseul Manolescu şi sfertoautorii“. Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, a cerut, la rîndu-i, excluderea din USR a scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, pentru opinii critice la adresa Uniunii. Scandalul care are în epicentru Uniunea Scriitorilor se poate compara cu citirea revistelor porno. Pe sub masă, cu fereală, departe de semeni. Mulţi sînt interesaţi, însă puţini recunosc şi-şi dau cu părerea. Observînd că am scris, în ultima perioadă, pe mai multe site-uri despre caz – o banală căutare pe Google vă va edifica, între patru ochi – genericii literaţi Ionescu şi Popescu, multiplicaţi în zeci de exemplare, mi-au spus că situaţia a devenit explozivă în lumea literară, că aşa nu se mai poate, că au procedat corect scriitorii care şi-au manifestat public nemulţumirile sau că Nicolae Manolescu nu merită un asemenea tratament. Dar majoritatea au ţinut să mă atenţioneze ca nu cumva să-i amestec, citîndu-i, în tărăşenie. OK, le-am replicat, dar ce vă împiedică să scrieţi […]
Sanda Văran, oho, m-aţi potopit. Zăbovesc doar asupra ultimei chestiuni: nu mă preocupă intrarea în US, ci să-mi scriu cărţile. În rest, cum mă ştiţi încăpăţânat, cred că nu speraţi să-mi schimb convingerile.
Deşi este fumător înrăit, iar eu cred că fumatul dăunează grav lucidităţii, trebuie să-i dau dreptate domnului Petria, când, cu nedumerire, oarecare îngrijorare, dar şi multă chibzuinţă, se întreabă şi-şi răspunde despre ce se întâmplă la USR. E foarte adevărat că în ultima vreme mai mulţi oameni de litere (tineri spre maturi) au avut importante ieşiri critice la adresa eminenţei cafenii ce conduce cu condeiul său Montblanc de-oţel destinul pensiilor, premiilor, recenziilor de succes, revistelor literare – în parte ! – delegaţiilor peste hotare şi nu numai.
Poate chiar şi comparaţia pe care o face domnul Petria(„ Scandalul care are în epicentru Uniunea Scriitorilor se poate compara cu citirea revistelor porno.”) nu este lipsită de oarecare îndreptăţire, având în vedere că revistele pomenite de autorul „Deaniei negre”( un exemplar model de prelucrare în proză a ştirilor de la ora 5) pe lângă faptul că se răsfoiesc (citirea lor nu a putut fi încă demonstrată ştiinţific), mai şi prezintă, metaforic, dar în carne şi oase, anumite activităţi specifice, extrem de răspândite/practicate şi în viaţa literară românească.
Momentele în care trebuie să mă despart, însă cu părere de rău, de părerile domnului Petria şi să mă bazez doar pe ale mele sunt acelea în care jurnalistul de pe Someş, încăpăţânat de altfel, scrie:
1. „…Nicolae Manolescu a avut dreptate în privinţa scriitorilor care au colaborat cu Securitatea – Ioan Groşan, Ioan Es. Pop şi Nicolae Breban….”
a)Cineva obiectiv şi suficient de documentat, o persoană care, în plus, nu doreşte să-şi creeze popularitate rapidă prin discursuri de o imparţialitate lucrativă, cineva care nu vrea să iasă în evidenţă, urmând atent direcţia din care bate vântul schimbării, ştie deja că există cel puţin 17 000 de motive şi jumătate pentru care Nicolae Manolescu nu are dreptate în privinţa scriitorilor pe care îi numeşte dl. Petria. Fie că laudă, admiră şi felicită, după ce, probabil, în prealabil a influenţat şi manipulat(cazul Ioan Es. Pop), fie că, din contră, tratează cu „las’ că v-arăt eu vouă….cum să v-aso/umaţi trecutul şi prezentul”, dl. Manolescu nu reuşeşte să aibă într-adevăr dreptate. Dacă dl. Manolescu are ceva, atunci are motive să se răzbune pe cei care sunt expuşi oprobriului public înainte de a se da un verdict legal în legătură cu nişte documente şi fapte insuficient analizate, are puterea să o facă, pentru moment, şi are, pariem!, şi „elasticitatea” ca peste un an să spună că nu a făcut nimic din cele ce i se vor reproşa, că, de exemplu, „infanteria canish” sau americanii sunt de vină, etc..
b) Dacă dl. Petria vede pe moment doar motivele pentru care cei trei scriitori români celebri ar putea fi înghesuiţi şi amestecaţi aşa, împreună, într-o fraza seacă şi nesănătoasă din punct de vedere stilistic, să sperăm că în viitor vederea sa se va îmbunătăţi, lărgi şi dilata până la punctul în care va percepe diferenţe, va discerne nuanţe şi, singur-singurel, va spune „vai, ce neîndemânatic am fost!”.
A face cocktail-uri de genul celui pomenit – amestecând în acelaşi „pahar” oameni cu biografii şi prestaţii extrem de diferite în cultura şi literatura română, cu dosare la Securitate la fel de extrem de diferite – chiar dacă e la modă pe bloguri şi-n lume – mă tem( de fapt, sunt sigură) că nu pledează pentru subtilitatea şi buna-credinţă a gândirii Alexandrimii-Voastre.
c)E adevărat, pentru un scriitor la mijloc de drum, opinia criticilor e importantă. Ar fi frumos însă din partea domnului Petria să se intereseze nu doar de „dreptatea” dlui Manolescu, ci şi de-a următorilor critici(Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Bogdan Creţu), care au scris foarte pertinent şi documentat în legătură cu tema scriitorii români şi securitatea. Oare de ce nu-i agreează, creditează, citează şi urmează? Sau din „Observatorul Cultural” citeşte selectiv, numai rubricile din turnuleţul cu foc, fiindcă acolo se pomeneşte ce bijoux-uri Swarovski de proze scrie dumnealui, sigur, când e în toane bune „cucu’ ”?
http://dev.observatorcultural.ro/Adevarul-bucatele*articleID_25311-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/Deconspirarea-scriitorilor-mod-de-intrebuintare-(I)*articleID_25310-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/Deconspirarea-scriitorilor-mod-de-intrebuintare-(II)*articleID_25346-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/Scriitorii-si-Securitatea.-Probleme-spinoase*articleID_25283-articles_details.html
2. „ P.S. Nu sînt membru al Uniunii Scriitorilor din România din voinţa mea, deşi puteam să fiu din anii ’90. O să-mi fac cerere pentru intrare după ce-o să fie reprimit Paul Goma. ”
Foarte, foarte riscantă declaraţie ! Risc şi eu atunci să spun că e foarte posibil ca domnul Paul Goma [care de-a lungul anilor a fost mai întâi adulat, curtat, flatat în fel şi chip de mulţi interesaţi (nu e nevoie să dau nume, fiindcă citind jurnalele domnului Goma le găsiţi) care, mai apoi, urcându-se în copac, nu se stie prea clar de ce (problemă de caracter, probabil !) au sărit în extrema cealaltă şi s-au purtat incalificabil] să nu dorească, accepte, suporte epidermic să fie « reprimit », cum credeţi că politicos vă exprimaţi, în uniunea, rebotezată după Goma, « scriitorilor amnezici ». Ce veţi face atunci, domnule Petria ? Vă veţi putea consola să rămâneţi pe viaţă nemembru, să scrieţi cărţi din această poziţie marginală şi chircită, din această plebeitate maximă la români ?
Vom vedea. Răbdare şi … un NU hotărât tutunului !
http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5194:artiti-i-jurnaliti-denun-abuzul-anaf-privind-plata-tva-din-drepturi-de-autor&catid=54:articol-presa&Itemid=115
felicitări autorului. o singură concluzie: cînd peștele de la cap se împute degeaba îl mai înveți să înoate.
a nu se confunda USR cu actuala conducere, așa cumn românii nu înseamnă numai Băsescu, iar sloganul tâmp USR egal URSS, este chiar fără suport, povestea cu strugurii acri pentru vulpe se aplică în multe cazuri. Nu sunt de acord nici cu demisiile scandaloase, nu era mai bine să se convoace un congres și eventual să se discute schimbări la vârf? Poate că unii își fac publicitate.
Ce ar fi daca din aceasta parsiva uniune, formata in epoca sovietelor, ar pleca cei care s-au saturat de manevrele securiste din jurul sfantului Nicolae? Nu s-ar intampla nimic. Ba, din contra. Se poate gasi o noua forma de asociere cu o platforma transparenta, orientata spre economia de piata, avand in conducere edituri si firme de prestigiu. Pentru asta, trebuie stat batraneste la masa si gasita rapid o echipa de management care sa puna la cale afacerea. Asa trebuie gandit si nu altfel, pentru a pune capat suprematiei frezei si strungului asupra literaturii romane.
Eu tot am zis ca somnul acesta bolnavicios al natiei, mai cu seama al intelectualitatii noastre care exista, e admirabila, dar lipseste cu desavarsire, nu va duce decat de la rau la mai rau. O natie lasa nu merita sa traiasca! Doar sa-i faca pantofii cu crema… sefului!