Pe cei Zece pentru Film la TIFF i-aș numi cei zece norocoși la TIFF. Acest program dedicat actorilor de teatru cărora li se oferă ocazia să cunoască mecanismele actoriei de film, de la gestică și postură pînă la prezentarea la un casting, a umplut un gol pe care, în mod normal, școlile de teatru și de film ar trebui să îl acopere. Din 2012, de cînd în cadrul TIFF există acest program, actorii care au făcut parte din el au avut o deschidere extraordinară în cinema, ajungînd chiar să dețină roluri principale (precum Lucian Teodor Rus, în Inimi cicatrizate, Alexandru Ion și Ruxandra Maniu, care s-au remarcat în TV, Maria Obretin în 6,9 pe scara Richter și Umbre etc.).
Zece pentru Film la TIFF își propune să ofere o reprezentativitate cît mai mare și să stabilească un echilibru în ceea ce privește vîrsta, rolurile avute anterior, activitatea în teatrele de stat vs. cele independente, capitală vs. provincie etc. Programul este concentrat și presupune o activitate intensă pe parcursul a cîteva zile, în care actorii participă la ședințe foto profesioniste, li se fac clipuri de prezentare, merg la workshopuri și întîlniri cu oameni din industria filmului, inclusiv directori de casting și agenți din străinătate. Este și un program de networking profesionist, în cel mai bun sens al cuvîntului.
Programul este coordonat de Ileana Cecanu, alături de Cătălin Meșaru, iar actorii au fost propuși de Tudor Giurgiu (director TIFF), Răzvan Penescu (Liternet), criticii de teatru Iulia Popovici, Cristina Rusiecki, Oana Stoica, Cristiana Gavrilă, Viorica Capdefier (director de casting). Ileana Cecanu se ocupă de acest program de trei ani și cei zece actori devin, pe perioada festivalului, copiii ei. Are o grijă protectoare față de ei și o răbdare infinită, îi ghidează la fiecare pas, practic îi învață cum să se descurce într-o lume cu alte reguli și alte nuanțe.
Anul acesta, cei zece au fost: Alexandru Voicu (Teatrul Mic, Teatrul Act, Arcub, Excelsior, Godot Cafe-Teatru), Amalia Ciolan (Teatrul Național București), Anca Loghin (Teatrul Național Târgu-Mureș), András Korpos (Teatrul Național Târgu-Mureș), Carmen Florescu (actor independent, Teatrul Mic, Act, Green Hours, Nottara, WASP, Teatrul de Comedie), Eduard Trifa (Teatrul Municipal Baia Mare), Emilia Bebu (Bulandra, Act, Casandra, Teatrul „Maria Filotti“ Brăila), Lucian Pavel (Bulandra, Teatrul Tineretului Piatra-Neamț, Teatrul de Comedie, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul de Artă), Radu Lărgeanu (Teatrul Național Cluj-Napoca), Richard Hladik (Teatrul German de Stat, Teatrul Național Timișoara).
La întîlnirea cu cei zece actori de teatru, au vorbit despre provocările pe care le întîmpină în activitatea lor, despre maeștrii lor și despre ce ar trebui să facă pentru a fi mai vizibili.
Carmen Florescu: „Trebuie să te descurci pe cont propriu, să fii într-o continuă căutare; am preferat să fac teatru independent, a fost o decizie asumată, acolo m-am simțit cel mai bine. Colegii mei din facultate au avut un rol esențial, pentru că ne-am format împreună, am evoluat împreună, am învățat unii de la alții“.
Lucian Pavel: „Nu stau și aștept să îmi pice ceva, joc și în teatru independent, și în cel de stat. În independent, ești mai liber, poți să îți alegi proiectele, chiar dacă e mai greu. Pentru mine, Liviu Ciulei a fost un model, am învățat o etică a meseriei, care începe să dispară“.
Alex Voicu: „Am avut noroc încă de pe băncile facultății. Cu toți oamenii cu care m-am întîlnit am avut momente frumoase. Întîlnirea cu Marian Râlea a fost hotărîtoare, a venit într-un moment cînd uitasem să mai rîd și el m-a învățat să o pot face din nou“.
Amalia Ciolan: „Radu Penciulescu este o persoană care mi-a umplut sufletul de bucurie, m-a marcat definitiv în ceea ce privește dragostea de teatru“.
Anca Loghin: „David Esrig este cel care mi-a dat încredere în mine, iar puzzle-ul ideilor s-a așezat la locul său“.
András Korpos: „Directorul Teatrului din Tîrgu Mureș, secția maghiară, este cel care mi-a oferit încredere în mine, și fost esențial, pentru că atunci și eu mi-am recăpătat încrederea în mine“.
Eduard Trifa: „cu Horia Suru am avut primul proiect, cu spectacolul lui am ajuns să fiu vizibil și astfel am ajuns la 10 pentru Film“.
Emilia Bebu: „Andrei Șerban m-a învățat să ies din zona mea de confort“.
Radu Lărgeanu: „Alexandru Dabija, László Bocsárdi, Mihai Măniuțiu, cu ei m-am format și am evoluat“.
Richard Hladik: „Szabó István m-a luat de pe băncile școlii, a avut o încredere oarbă în mine, fără el nu aș fi ajuns aici“.
Dar cel mai mult au vorbit despre cît de mult a contat programul 10 pentru Film la TIFF nu doar în ceea ce privește lucrurile învățate și contactele stabilite, ci mai ales pe plan uman. Este aspectul pe care toți l-au simțit la fel, la care s-au raportat la unison: „Plec de aici cu încă nouă prieteni“. Cu toții au vorbit despre energia frumoasă care s-a creat, despre vibe-ul excelent, despre „părinții-surogat“, Ileana și Cătălin, pe care și-au făcut aici, despre atmosfera pe care nu au mai simțit-o din facultate. Este o energie extraordinară cu care s-au încărcat și pe care o vor transmite mai departe publicului.