Celălalt
- 31-07-2008
- Nr. 434
-
Moris FARHI
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
Unul dintre principiile de bază ale psihologiei este acela că dezvoltarea unei persoane este determinată de lupta între două forţe care se opun. Prima este aceea care apără viaţa, a doua o ameninţă. Freud, deşi s-a distanţat în cele din urmă de acest principiu, a susţinut puternic conceptul instinctului morţii, unde constrîngerea întoarcerii la materia primară – la încetarea fiinţei – acţionează ca un impuls congenital. Melanie Klein, afirmînd că lupta începe încă de la o vîrstă fragedă, a reintrodus acest concept ca pe un concept absolut, susţinînd că, pentru ca o persoană să supravieţuiască psihologic şi să se dezvolte, instinctul morţii trebuie să fie inerent pe toată durata vieţii. Astfel, ca să-şi protejeze sinele vulnerabil, individul trebuie să-şi creeze o multitudine de forme de apărare şi, în mod special, să-şi imagineze că părţile distructive ale naturii sale îi sînt străine şi că pot fi înlăturate prin transfer către o altă persona. Winnicott, mai puţin dogmatic, a susţinut că acest conflict nu a fost niciodată rezolvat pe deplin, ci a rămas în „stare de cercetare“, prin care individul îşi acceptă propriul caracter distructiv, prin intermediul unor acte continue de compensaţie. În arena labirintică de existenţe multiculturale, bogată în conflicte […]