Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Centrul pentru Combaterea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici
- 08-01-2015
- Nr. 754
-
Marius OPREA
- Politic
- 20 Comentarii
Preşedintele României, Klaus Iohannis, l-a decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler pe preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, domnul Octav Bjoza, pe 22 decembrie, chiar la 25 de ani de la Revoluţie. Este un gest neaşteptat: primul om în stat alege ca prim gest al său, după învestire, să omagieze astfel nu doar un om, ci, prin el, pe toţi deţinuţii politici, atîţia cît mai supravieţuiesc într-o Românie în care doi din cinci români trăiesc în sărăcie sau mai au un pas pînă să ajungă acolo. În sărăcie trăiesc deja majoritatea foştilor deţinuţi politici, căci indemnizaţiile pe care le primesc de la Stat abia le mai ajung pentru medicamente. Măcar simbolic, în zi aniversară, au primit, prin preşedintele lor, această înaltă onoare, anume aceea de a le fi recunoscută şi omagiată suferinţa. La două zile de la Crăciun, printr-un comunicat remis presei, Centrul pentru Combaterea Antisemitismului (MCA România) protestează faţă de decorarea preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, domnul Octav Bjoza, afirmînd explicit că preşedintele Iohannis a semnat un dezamăgitor „act de populism“. Cuvinte grele. Au ele însă o motivaţie serioasă? Nici pe departe, chiar dacă ar fi vorba numai de persoana domnului Bjoza. Dar ceea ce nu s-a […]
„biserica n’a renuntat la el!!!!” – la un ne-crestin ortodox e explicabila debitarea unei asemenea enormitati – Biserica sa-si renege un Patriarh! Dar „mutra lui Mirin Cristea” intra la categoria bunului simtz fatza de romanii crestin-ortodocsi. Daca tzi se va replica cu „mecla lui Moses Rosen” – colaborationist comunist notoriu (clauza natiunii celei mai favorizate pentru ceausescu i se datoreaza cel putin 80%, lasand la o parte ca i se datoreaza tot cam 80% si izgonirea lui Alexandru Shafran in 1948)) – cum vei reactiona? Sincer!
Dezgroparea mortilor, ingroparea adevarului, cultul mortilor, moartea cultilor….
Asa se scrie Istoria. Iar fiecare va reactiona in functie de ceea ce a trait sau ‘a aflat’, asa cum a suferit sau nazuit, asa cum a inteles sau e convins ca a facut-o….
Daca vorbim despre antisemiti la putere sa nu-l uitam pe Miron Cristea Patriarh si prim -ministru pe timp scurt. Mai tineti minte ca acum cativa ani a iesit o moneda comemorativa cu mutra lui si era mare scandal mare. Dar biserica n’a renuntat la el!!!!
http://www.jurnalistan.ro/2015/01/05/nu-orice-forma-de-anticomunism-este-legitima-interviu-cu-istoricul-adrian-cioflanca/
Adrian Cioflanca se numește. Multumesc dlui Manu pentru ajutor.
@ InimaRea
Cred ca va referiti la Dl. Adrian Coflanca.
Desigur, vă amintiți de Cel mai iubit dintre pămînteni și de acest exemplu de ”reeducare a dușmanilor poporului”, din ”Obsedantul deceniu”. Tot acolo, apărea întrebarea: De unde știu țăranii ăștia (gardienii) să schinguiască atît de profesionist?
Marin Preda a putut scrie – în plin ceaușism (variantă orientală a comunismului) – despre deținuți politici și despre marginalizați social din motive de ”dosar”.
Istoria își păstrează caracterul științific doar dacă dovedește obiectivitate în prezentarea faptelor dintr-o anumită epocă. Iar obiectivitatea e pusă la grea încercare datorită, în primul rînd, înseși documentelor acelei epoci, contradictorii și încărcate de partipri, nu de puține ori.
În al doilea rînd, regimul politic apasă greu asupra obiectivității istoriei – cum a fost în comunism. Eram elev de liceu cînd programa școlară a cuprins teme tabu pînă atunci (ultimii ani 960): România Mare, Dictatul de la Viena, Ultimatumul URSS, Pactul Ribbentrop-Molotov, participarea României la războiul antisovietic și la cel antihitlerist. Începea ceea a fost numit mai tîrziu naționalism-comunismul, deși – în optica PCR – era patriotism pur și simplu. De fapt, o tîrzie restituire a adevărului istoric despre România anilor 1930 și1940, dar și un dar otrăvit de propaganda de partid și de stat, care rescria Istoria după interese antinaționale, în fond.
Ai zice că, odată căzut regimul totalitarist și dispărînd apăsarea regimului politic, asupra obiectivității Istoriei, avem de învățat doar adevărul istoric pur și simplu. Dar uite nenumărate exemple de înțelegere nu doar diferită, de-a dreptul antagonică, a aceluiași fenomen – cum ar fi fascismul în România – care ne derutează pînă acolo unde noi trebuie să hotărîm ”cum a fost”, de fapt. O realitate năucitoare, în care ori noi devenim istorici fără să ne-o fi propus, ori istoricii devin ”oameni ca noi”, care-și expun și ei părerile despre una-alta.
Una din întoarcerile spectaculoase din condei a fost ”reabilitarea Mareșalului” – mai ales în privința problemei evreiești. Evident, nu reabilitarea lui Antonescu era miza comunistă ci a poporului român, acuzat de holcaust, alături de celelalte supuse de Hitler. Ani în șir, s-a bătut monedă – cu probe istorice – pe faptul că, în comparație cu alte țări ale Axei, România Mare a tratat cu mai puțină duritate evreii, rezistînd – chiar – presiunilor venite de la Berlin. În anii aceia, inșiși membri marcanți ai comunității evreiești din România se-nscriau în acest curent, de reabilitare istorică a României Mari, în chestiunea evreiască. Părea un adevăr istoric bătut în cuie că, la noi, evreii n-au suferit persecuția sălbatică din alte țări – era invocată, insistent, Ungaria printre.
Imediat după 1990, tot ce părea bătut în cuie ”s-a des-cuiat” parcă de la sine. Sub presiunea – necruțătoare, i-aș spune – a organizațiilor mondiale evreiești, România Mare a intrat pe lista criminalilor de război, datorită participării la Holocaust. A avut loc și o recunoaștere oficială a vinii istorice a României, făcută de Ilici, din postura de președinte al țării.
Iarăși, lucrurile păreau bătute-n cuie, de data asta – în altele decît cele dinainte dar tot ”istorice”. Și iată că o nouă mișcare – ”de recuperare a adevărului istoric”? — începe să smulgă cuiele acelea, reabilitînd, de data asta, fascismul din România.
E parte a libertății de opinie, exprimare, conștiință. Poate fi și parte a unui proces de nuanțare, semn al maturizării conceptuale, față de infantilismul poziției ori-ori, alb-negru – a maniheismului în istorie.
Sigur, e semn că lucrurile sînt departe de a fi deplin lămurite, în această privință, în așa fel încît toată lumea interesată de istoria românilor să știe una și bună: așa a fost și nu altminteri.
De ce sigur? Fiindcă înșiși istoricii participă la acest joc al nesfîrșitei repuneri în discuție ”a adevărului istoric”, cum e cazul lui Marius Oprea. Dacă ar fi vorba de doar ne-istorici – cum destui din comentatorii acestui articol din Obs.cult – ar mai fi cum ar mai fi. Dar iată un istoric – MO – depășindu-și limitele obiectivității istorice, în numele prieteniei față de doi oameni – Octav Bojza și Andrei Muraru; în numele unei solidarități forjate în procesul istoric al condamnării comunismului. Căci eu așa înțeleg argumentele sale, care numai istorice nu-s.
Deloc paradoxal, MO este pe o poziție contrară cu a lui V Tismăneanu – unanim recunoscut expert în istoria comunismului. Îți vine-a spune că-i mai curînd o problemă de istorie a IICMER, decît a românilor.
În discuția despre oportunitatea decorării lui O Bojza, a apărut distincția – la un istoric ieșean al cărui nume nu mi-l amintesc, și regret tare asta – între deținuții poitici democratici și cei nedemocratici: adică, între cei condamnați în virtutea ”luptei de clasă”, și legionari. Iar asta mi-a amintit de Marin Preda: unii au fost partea lemn-oasă a deținuților politici, iar ceilalți – partea fier-oasă. Și-acum, rămîne să identificăm din ce material a fost fiecare, inclusiv ”sfinții închisorilor”.
Același istoric ieșean susține că oricine s-ar putea edifica asupra cauzei reale a condamnării unora dintre deținuții politici, dacă ar consulta dosarele lor penale, aflate ”la sală”, la Arhive.
Am fost printre cei care au socotit că primul act oficial al noului președinte al țării a fost o eroare politică. Nu reiau argumentele mele, n-au nimic original față de ale celor de aceeași părere. Dar văd acum – la MO – că propunerea decorării lui O Bujza a venit de la A Muraru, tot în virtutea unei vechi prietenii. Dacă ăsta-i rostul unui consilier prezidențial – să-și decoreze amicii (fie ei și de luptă, fie aceea și-mpotriva comunismului) – înseamnă că normalitatea – pe care ne-o propune Herr – continuă anormalitatea pe care a combătut-o în campania electorală.
Mulţumesc domnule Manu pentru replică.
Dar din respect pentru adevăr, o ştiu din familie, cei cu trecut legionar, au fost în 1948 excluşi din PMR.
În cazul meu din familie, noroc că era muncitor, altfel înfunda puşcăria comunistă.
Unul depistat de astfel de simpatii a fost şi sinistrul Ţurcanu, din experimentul Piteşti, care confirmă ce ştiu eu.
Nu neg că unii or rămas bine mersi, dar majoritatea celor prinşi cu astfel de aderenţe au trecut prin iadul puşcăriilor comuniste.
@ joenegut
Am indicat foarte clar sursa informatiilor mele despre relatiile dintre comunisti si legionari in lagarul de la Tg. Jiu.
Legionarii au fost invitati sa intre in PCR/PMR si multi au facut-o. Din cei un milion de membri sau simpatizanti activi ai Miscarii legionare si Partidului Totul Pentru Tara, estimez ca cel putin cateva sute de mii au intrat in partid dupa razboi.
Intr-un comentariu publicat astazi pe o alta platforma, profesorul Vladimir Tismaneanu enumera oameni cu trecurt legionar care au avut functii de comanda in aparatul represiv al Romaniei comuniste.
Noica nu era singurul legionar admirat de multi in Romania comunista. Ion Barbu (Barbilian) il intrecea mult in popularitate.
Nu stiu ce gandeste Gabriel Liiceanu despre legionari, dar discipolul sau Sorin Lavric a incercat \”reabilitarea\” ideologiei Miscarii intr-o carte despre Noica publicata la pravalia maestrului.
Moto : Problemele(intrebarile) prost puse nu pot primi rezolvari corecte
Stimati cititori , nu sunt un literat si intru prima oara pe paginile acestei reviste trimis de curiozitate , curiozitate starnita de ultimul articol din revista Contributors scris de dl Tismaneanu un autor si un intelectual pe care eu il pretuiesc foarte mult pentru ca are o contributie deosebita alauri de alti cercetatori la demascarea comunismului ca fiind nelegitim daca ajunge la putere si in acelasi timp si criminal. Acolo dsa vorbeste cu ocazia unei triste comemorari(asasinarea dlui Culianu) despre aceasta revista si despre acest articol referindu-se la dl Marius Oprea. Personal adica pe mine dl Oprea m-a dezamagit foarte tare prin politica uslist-antenista pe care a dus-o parasind si partidul liberal odata cu ruperea acestuia de Voiculescu et co. Asadar sa fie clar, ca fata de comportarea acestora doi, eu, politic, sunt evident de partea dlui Tismaneanu considerand ca dsa este de partea adevarului. De fapt in baza acestui fapt nici nu trebuia sa mai ajung aici, dar am vrut sa vad direct care este exact textul articolului incriminat de dl Tismaneanu(spun asta pentru ca problema decorarii dlui Bjoza m-a preocupat si pe mine, ea fiind destul de amplu discutata pe aceasta platforma la care m-am referit).
Citind insa ce spune dl Oprea si anume ca MCA ( nu prea stiu cine compune aceast ONG dar vazand ca pe Contributors i se acorda credit sunt dispus sa-i acord si eu) a spus textual referindu-se la decorarea dlui Bjoza, citez :
« Faptul că, în Romania post-comunistă, domnul Bjoza a ales să împărtaşească idealurile Mişcarii Legionare, să omagieze ideile şi credinţele acestei mişcări politico-religioase criminale, este profund regretabi »
si verificand aceasta afirmatie in textul protestului MCA constat ca dl Oprea reda efectiv cele afirmate de MCA, care de fapt inseamna ca dl Bjoza este un aderent la miscarea legionara ceea ce nimeni de pe platforma Contributors nu a acuzat .
Cercetand problema in continuare am aflat ca aceasta acuza i se trage dlui Bjoza de la faptul ca a participat în noiembrie 2009 la o ceremonie închinată „martirilor legionari” la Râşnov. Dar intr-un videoclip urcat pe Youtube de organizaţia neo-legionară Noua Dreaptă Braşov, Bjoza spune că nu este legionar, dar că a avut de învăţat de la legionarii cu care a împărţit temniţele comuniste si citez :
„Nu sunt legionar, nu am fost şi e prea târziu să mai devin, dar norocul meu a fost ca la vârsta de 19 ani să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieţii, de la ei am învăţat pentru totdeauna că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politică, nici în ţară. Şi mai e ceva, băiatule, fără credinţă nimic nu se va putea realiza. Tot ei mi-au atras atenţia că neamul românesc e bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate şi din cauza asta îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea“.
Desigur ca si eu si cred ca si cei de la contributors nu consideram ca acestea sunt fapte care sa-l acuze pe dl Bjoza de simpatii pentru ideologia legionara cum el insasi afirma ca nu nutreste, respectul pentru niste colegi de temnita si pentru niste luptatori anticomunisti unii cunoscuti personal cu ocazia inchisorii dar adeptii corectitudinii politice cred ca astfel de manifestar nu sunt recomandabile ba chiar reprobabile si ca nu ar permite decorarea dlui ceea ce dupa mine este gresit.
Simtind asta, eu am povestit pe acea platforma despre respectul si aprecierea deosebita pe care a avut-o din partea mea dl dr ing Constantin Iulian un fost legionar(de la varsta de 16 ani adica din 1945 cand legionarii faceau doar puscarie si rezistenta antisovetica) un exemplu demn de tot respectul si indic povestea vietii acetuia in linkul
http://doarortodox.ro/2012/06/09/marturisitorul-iulian-constantin-a-trecut-la-domnul/ cat si in http://www.dailymotion.com/video/xrf7un_in-memoriam-constantin-iulian-despre-miscarea-legionara-la-profesionistii-eugeniei-voda_tv?start=2743
In acelasi timp adaug cu deosebita admiratie si pentru dl Bjoza linkurile :
http://afdpr.ro/octav-bjoza
http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/octav-bjoza-oamenii-sint-orientati-catre-sexualitate-si-uita-sa-iubeasca/ (o superba poveste de iubire adevarata)
http://www.gandul.info/interviurile-gandul/confesiunea-legionarului-octav-bjoza-tanar-fiind-intrand-la-19-ani-si-cateva-luni-in-temnita-eram-avid-in-a-lua-de-la-fiecare-daca-gaseam-ce-avea-el-mai-bun-si-am-luat-de-la-toti-13742440
In concluzie doresc sa spun ca fata de aceste lucruri eu remarc urmatoarele :
a) Exista persoane care condamna categoric miscarea legionara si legionarii care au facut crime in calitatea lor de legionari si in consecinta ideologiei lor si nu vor sa aiba de a face cu nici-un legionar cam asa cum un anticomunist ar refuza sa aiba orce tangenta cu un Ion Iliescu et co ;
b) Exista persoane care o pretuiesc si gasesc scuze si explicatii pentru cele petrecute cum este dl Iulian care a murit legionar si care cred ca abordarea celor de la a) nu reflecta adevarul ;
c) Exista persoane care condamnand categoric miscarea legionara si legionarii care au facut crime in calitatea lor de legionari au respect si pretuire pentru unii legionari cunoscuti de regula dintre cei nascuti dupa 1930 si care deci nu au participat la nici-o crima si prin viata lor au fost un exemplu de patriotism si de anticomunism uneori eroic
Personal fac parte din categoria c) asa cum probabil ca face parte si dl Bjoza, adica nu suntem niste persoane cazute in plasa unei corectitudini politice deformante, ba mai mult cred ca sunt mult mai demni de respectul meu acei tineri elevi sau studenti care din patriotism se lasa atrasi de idei legionare si care prin viata lor ulterioara nu au dovedit nimic reprobabil decat cei care tot de varsta lor poate de buna credinta la inceput s-au lasat atrasi de Manifestul partiduli comunist al lui Marx ajungand insa ulteriori vajnici stalnisti, kgbisti, ceausisti si azi mari capitalisti democrati, adica niste scursori sociale.
Cred ca asa trebuie corect pusa problema, sine ira et studio, pentru a primi raspunsul corect.
Din păcate această provocare a trezit sensibilităţi şi declanşat tot felul de reacţii.
Se caută antisemitismul unde nu este.
Bjoza, după nume nu are origine etnică românească, ci pare-se poloneză.
După d-l Manu legionarii şi comuniştii erau prieteni la toartă. D’aia au putrezit în puşcăriile comuniste legionarii?
Din acest motiv s-a organizat cel mai sinistru experiment carceral din România comunistă de la Piteşti, unde erau închişi tineri între care unii erau simpatizanţi legionari?
Pe această logică tâmpită şi interesată Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu şi prin extensie Horia Roman Patapievici ar fi şi ei simpatizanţi legionari pentru că au fost învăţăceii lui Noica?
Mult mai grav este altceva, că neo legionarii de azi sunt fascinaţi de marii criminali interbelici Codreanu, Sima etc, nu de rezistenţii anticomunişti.
Astfel de dezbateri pot declanşa efecte contrare la fel de neplăcute.
Legislatia antisemita a fost introdusa in 1938 de guvernul Goga-Cuza. In 1937 pana la faimoasele alegeri din toamna guvernul era Gutza Tatarescu. Guvernul Gigurtu a fost instalat de Carol II – dictatura regala – in vara lui 1940 – este guvernul care a semnat dictatul de la Viena. Horia Sima a fost cred subsecretar de stat in guvernul Gigurtur o foarte scurta perioada de timp (sub o luna?). Gigurtu, ca si Argetoianu, Gheorghe Bratianu sau Iuliu Maniu au fost inchisi si au murit la Sighet CA MINISTRI IN GUVERNELE BURGHEZO-MOSIERESTI exploatatoare ale poporului muncitor, nici vorba de acuzatia de legionarism.
Fie a,b,c trei numere. Daca a=b si b=c atunci a=c. La oameni e putin diferit chair daca au fost detinuti politici identificati prin numere.
Tatal meu a fost detinut in lagarul de la Tg Jiu in 1941-1942 si din nou in 1944. Lagarul avea sectii pentru legionari si comunisti care au cooperat cat se poate de bine atat in interior cat si la munca fortata din afara. In acel context, legionarii nu-si ascundeau antisemitismul, dar nu erau anticomunisti. Forme mai subtile de antisemitism existau si printre comunisti, cum s-a vazut la separarea detinutilor inainte de trasferul la lagarele din Transnistria.
Domnule Oprea
Legionarul Traian Herseni, secretar general al Ministerului Educatiei (sept 1940-ianuarie 1941) a condus actiunea de indepartare a tuturor evreilor (de la secretare la conferentiari) din universitatile Romaniei.
Marius Oprea: Esti istoric. Ar trebui sa fi aflat pana acum ca legislatia antisemita a fost intorodusa in 1937, de catre guvernul Gigurtu. A urmat apoi guvernarea Goga-Cuza, care a exacerbat-o. Niciunul din cele doua guverne n-au fost legionare la propriu, desi Horia Sima a facut parte din primul. In spirit, insa, au fost legionare. Sa admiram si aici \”oamenii\’? Gigurtu a muril in inchisoare. Sa-l admiram? Chestia cu data nasterii nu tsine. Niciunul dintre neonazistii de oriune in lume nu s-au nascut inainte sau in timpul nazismului.
Eroina națională Elisabeta Rizea v-ar fi îmbrățișat cu blândețe, d-le C.
Dar, promiscuitatea comunistă, în care vă mocirliți, nu vă permite să simțiți românește.
Cât despre încrâncenarea dvs. cu referire la cea mai umanitară mișcare din istoria României… Demn de milă, d-le C.
Stimate Alexandru C.,
nu am spus nicăieri în text că legionarii nu şi-au meritat pedeapsa, anii de detenţie la care au fost condamnaţi pentru pogrom. Am însă a vă face o corecţie: legionarii nu au construit legislaţia anti-semită întrucît după Rebeliune au luat calea închisorilor, nu a guvernării. Legislaţia anti-semită a fost instituită şi aplicată de regimul antonescian.
Cred ca ati citit textul ca pe o poezie, altfel nu imi explic lirismul interpretarii dumneavoastra.
1. Textul e de despre oameni, despre legionari si despre oameni legionari. Convingerile pe care le impartasesti te definesc ca om.
2. Unii dintre acesti oameni, despre care afirmati cu romantism ca au fost redusi la valoarea de „simpli muritori” de catre „viata” si „istorie”, si pe care dumneavoastra ii separati ferm de orice ideologie, dupa 1989 au continuat sa se manifeste in public ca legionari, au murit legionari si au fost ingropati cu onoruri legionare. Ca sa preiau termenii utilizati de dumneavoastra, „viata” si „istoria” le-a redat „valoarea” de legionari.
3. Nu cunosc ratiunile pentru care unii si altii au lansat sau nu critici. Dar daca tot va pute, poate adulmecati si nuantele mai fine la care, cum spuneti, e bine sa avem grija: nici casa regala, nici asociatia detinutilor nu reprezinta autoritatea statului. In schimb, decorarea de catre presedintele Romaniei e un act al statului, un gest investit cu autoritate publica, de o importanta aparte.
Draga domnule C.
Cred ca v-ati enervat inainte sa cititi tot textul. Nu era despre ideologii, era despre oameni. Unu la mana: in puscarie viata si istoria ii facuse pe toti \”terci\” si ii redusese la valoarea de simpli muritori si doi: daca de atatea ori inainte nu ai luat atitudine impotriva onorurilor acordate unui om, cam pute cand te trezesti intr-o zi sa critici in numele MORALEI si a unei asociatii, altfel perfect onorabile, ceea ce s-a intamplat de mai multe ori inainte. De ce n-a fost criticata asociatia fostilor detinuti politici cand l-a ales pe dl. Bjorza s-o reprezinte, de ce n-a fost criticata Casa Regala? Pare ca unii se lasa folositi pentru scopuri minore.
Si daca tot ati ajuns si la Paris, eu cred ca exact acum e momentul sa avem mare grija la nuante, ca sa nu ajungem iar sa ne macelarim intre noi, ca nu stie nimeni de unde poate rasare un monstru .
Spuneti ca legionarii au predat lectii de supravietuire in inchisoare fara pierderea moralei si credintei. MORALA asasinatului politic, a legislatiei antisemite si a pogromului. CREDINTA ca evreii trebuie exterminati. Si evenimentul de la Paris, in viziunea atacatorilor, a fost dus la bun sfarsit intru credinta si morala. Domnule Oprea, legionarismul e despre antisemitism, nu despre Dumnezeu si morala. Nu mai croiti haine de oaie pentru lupi. Spuneti ca Holocaustul e de neiertat, dar va grabiti sa ii iertati pe cei care au participat la pogrom si legislatia antisemita. Ce terci!