Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Certificat de talent
- 13-02-2013
- Nr. 661
-
Claudiu TURCUȘ
- SOCIETATE
- 4 Comentarii
La distanță de un deceniu, criticul Alex. Ștefănescu insistă să se repete. Una dintre fixațiile domniei sale este valoarea literară a scriitorului Norman Manea. Înainte de 1989, avea obiceiul să se exprime, din cîte înțelegem, oral, însă tranziția l-a mobilizat. Pe la sfîrșitul anilor ’90, prin România liberă, acesta informa publicul larg despre faptul că Norman Manea nu-i decît „un scriitor lipsit de talent, judecînd după cărţile filozofarde şi prolixe pe care le-a publicat în România“. Și-a manifestat recent, în două salve, atașamentul față de această convingere. Ca cititor estival de serviciu al Evenimentului zilei, Alex. Ștefănescu se miră cum a izbutit „inginerul constructor obsedat să devină scriitor“să prostească o lume-ntreagă și să dobîndească atîta amar de faimă. Ca apologet al lui Vladimir Tismăneanu – în preajma elaborării marelui proiect de a-și pune cultura, ori măcar trupul, în slujba președintelui –, Alex. Ștefănescu nu pierde ocazia să ne readucă aminte că, probabil alături de cohortele evreiești care l-au propulsat pe impostorul Manea, vinovat ar fi și Observatorul cultural. În fond, această publicație a girat cu sîrg dezmățul axiologic incriminat de vigilentul cronicar. Firește, cîțiva au reacționat considerînd că s-a depășit o limită. Iar dacă opiniile, gusturile sau absența criteriilor lui […]
La o a doua vizita in zona aceasta a OC, luind in considerare cite unele dintre cele intimplate “upstairs” si “downstairs” constat, in mare, ca principalii impricinati isi pastreaza (o)pozitiile respective, ceea ce era, cred, de asteptat. Ma intriga insa faptul ca “aventura” presarata in scriere (articolul de mai sus, in speta) nu pare sa amorseze o receptie pe masura. Desi autorul insemnarii (CT) ridica mingi la fileu, ele ramin acolo, suspendate. Exemplu: “Una dintre fixațiile domniei sale este valoarea literară a scriitorului Norman Manea”. Nu trebuie sa fii specialist pentru a detecta slabiciunea inspiratiei formulei, oricui ii este clar ca, in principiu, scrierile lui Norman Manea sint cele care sint susceptibile de a fi evaluate axiologic, avind –ori nu- valoare literara, dara (si nu scriitorul NM); pot anticipa subterfugiul recursului la metonimie… Un alt exemplu: se face trimitere la doua instante recente in care Alex Stefanescu s-a pronuntat ; evocarea uneia recurge la un citat intre ghilemele, a celei de-a doua pare sa perifrazeze “cu metoda”, “sopirlesc”: “cohortele evreiesti” , o apozitie -si contributie exclusiva- a lui CT (nu e cazul, sper, sa explic ce efecte”retorice” urmareste autorul, ironic e ca , tinind cont de circumstante si de insinuari, Al.S ar putea fi si filosemit si antisemit in acelasi timp, daca ar fi sa ducem logica pina la consecinte ultime) urmata de substitutia lui “submediocru” (la Alex. Stefanescu) cu “impostor” (la CT). Personal, as fi tentat sa cred ca asemenea “manevre” ridica o cit de marunta problema de buna-credinta si ma-ntreb daca in cazul lui Al. Stefanescu e vorba de neatentie la lectura ori de marinimie/bonomie cind le lasa netaxate (pe considerentul ca ar fi meschine ori triviale…).
In mare, discutia pare a fi , totusi, in jurul chestiunii : cine/(ce?) are autorizatia de a da “certificate de talent”; in vacarmul imponderabilelor si relativismelor un raspuns transant nu e mai putin otios. La urma urmelor, nume ca von Heidenstam, Eucken, Sillanpää si, mai aproape de noi, acela al lui Cela (hmmm) el provocador vor fi mereu contrapuse altora cum ar fi Joyce sau Proust (a carui opera, exact acum 100 de ani, Gide o considera nepublicabila). Umorile par sa fie eficiente in mai toate.
1. Dreptate aveti. Situatia e ridicola. Ilustreaza perfect faimosul proverb romanesc despre domnul care arunca o banala piatra in raul involburat & domnii care in zadar se chinuie s-o scoata. Si fiindca ati adus vorba, ma tem ca alegatia dumneavoastra legata de valoarea lui Manea nu-i rodul conciziei (pentru a spune ca NM e submediocru nici nu v-ar fi trebuit mai multe cuvinte), ci al unui puseu histrionic pe care l-as fi ignorat daca ar fi fost oleaca mai urban.
2. Va invit sa reflectati asupra unei alte frustrari (ma feresc s-o numesc „durere”): aceea a autoritatii dumneavoastre critice. Caci nu doar ca v-am „consultat la timp”, v-am si citat. In preambulul sectiunii „Rinoceri si oameni onorabili”. Din pacate, „concizia” de care ati dat dovada si cu acel prilej m-a convins sa-mi asum „eroarea”.
3. Se pare ca ambii punem pret pe premiile literare. Eu, in schimb, n-am vorbit cu dispret nicaieri despre istoria dumneavoastra. Am numit-o „cea mai anectodica” dintre toate. Ceea ce, ingaduiti-mi sa cred, nu-i deloc hazardat.
1. Cu articolul dv., de 3.500 de semne, dosarul reacțiilor furibunde la un text al meu de 300 de semne, ajunge la un cuprins de 63.500 de semne. Cu alte cuvinte, dv. și tovarășii dv. de idei ați avut nevoie (până în prezent) de o cantitate de text de 210 ori mai mare decât textul meu ca să mă contraziceți. Ar fi necesară puțină concizie.
2. Îmi dau seama că e dureros să aflați că un autor despre care ați scris o carte întreagă e lipsit de valoare. Dacă m-ați fi consultat din timp, n-ați fi făcut această eroare.
3. Dacă puneți atât de mare preț pe premiile literare, de ce vorbiți cu dispreț de o carte a mea care a luat Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române?
„Alex. Ștefănescu nu pierde ocazia să ne readucă aminte că, probabil alături de cohortele evreiești care l-au propulsat pe impostorul Manea, vinovat ar fi și Observatorul cultural.” (supra)
Mi se pare de un gust indoielnic -asta ca sa ma exprim in termeni retinuti- jocul „la amalgam” si „la insinuare) . Sa fie pentru culoare locala?