Cică nişte liberali

  • Recomandă articolul
Toată lumea românească urmăreşte şi comentează întîmplările politice de pe scena politică românească. Liberalii în sus, liberalii în jos, Partidul Naţional Liberal, zi şi noapte. Tudor Arghezi, sastisit într-o bună zi de insisteţele lui Jules Perahim, a explodat iritat: „Perahim, Perahim, ce mai e şi asta, cremă de ghete?“. Crin Antonescu şi Klaus Johannis au devenit un fel de primadone ale unei tetralogii wagneriene cu miros de mititei şi gust de ţuică de Văleni. Niciodată în ultimele două decenii liberalii români nu au mai fost în centrul atenţiei ca în acest răstimp. PNL, parte a unui USL la care s-a raliat liber şi nesilit de nimeni, a devenit de la o zi la alta cuiul lui Pepelea al politicii româneşti. Evident că de multă vreme chestiunile doctrinare şi ideologice nu mai au nici o relevanţă în România. Că PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu a luat măsuri de stînga, să zicem, iar PSD-ul lui Adrian Năstase, mai înainte, a propus măsuri de dreapta (să zicem!), ambele spre folosul societăţii româneşti, putem admite. O societate care numai de stînga sau de dreapta nu mai este de ani buni, ci dispusă să accepte orice, doar să meargă treburile. Şi au mers. Parţial. Căci […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.