Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cine-l poate opri pe Putin? Obama!
- 15-05-2014
- Nr. 722
-
Bedros HORASANGIAN
- Editorial
- 23 Comentarii
Într-un efort de a acumula puncte electorale pentru piaţa internă, Traian Băsescu l-a tratat pe preşedintele Putin aşa cum se adresează frecvent premierului Ponta: ca mincinos. Traian Băsescu afirmat despre Putin că „nu a spus adevărul privind retragerea trupelor de la frontiera de est a Ucrainei“ şi a facut şi un comentariu: „Eu am repetat de mai multe ori că preşedintele Vladimir Putin este corect, iată că am avut prea multă încredere“. Cine este impresionat de „bărbăţia“ preşedintelui României, n-are decît. Cert este că, la Moscova, Vladimir Putin nu-l prea ia în serios pe Traian Băsescu. Aceste declaraţii ar putea doar să stîrnească un hohot de rîs la Moscova, aşa cum elefantul se amuză de gimbuşlucurile şoriceilor, fără vreo consecinţă în planul relaţiilor bilaterale – nu credem că Moscova va reacţiona belicos, deşi astfel de declaraţii – oricît de sincere ar fi – ies din cadrul diplomatic. La nivelul relaţiilor bilaterale domină încă hîrîiala despre cît alcool a consumat vicepremierul rus, Dmitri Rogozin. Cine ar fi crezut că o să ajungem la o astfel de dispută! Care pe care. Cine bea mai vîrtos şi cine spune prostii la momente de beţie. E oare adevărat? Dincolo de vorbE aruncate pe Twitter […]
Carissimo,
Ti-am dat, imediat, dimineata un semn, cu bucurie! Din nu stiu ce motiv, raspunsul meu catre tine a poposit in subsolul noului articol al dlui Bogdan Suceava! Asa ca, probabil, nu l-ai citit. Oricum, eram pe punctul de a pleca \’la munca\’, unde o cohorta de \’futuri ingegneri\’ astepta sa le adancesc circumvolutiunile… Asa ca revin!
Cum poti sa crezi ca m-ar fi \’alungat\’ pseudonimul tau ?! Eventual, comentariile pertinente cu care ne delectezi si care le-ar putea face inutile pe ale mele. Iti marturisesc ca \’te-am ghicit\’ in toate \’incarnarile\’ pe care le-ai utilizat (nu le mai detaliez, din motive evidente); ti-am trimis si niste semnale, delicate, dar ai reactionat tarziu. Se spune ca \’le style c\’est l\’homme\’, ergo, cu cat cineva il poseda mai abitir, cu atat e mai usor de identificat…
Dar daca ma-ntrebi de \’motive de alungat\’, parca n-as duce lipsa. Tu nu vezi ?! Cum \’poporul de intelectuali\’ (sau invers) nu da nici cel mai mic semn ca ar pricepe ceva din cele ce se intampla, repede si urat, preferand sa ramana intepeniti in pagubosul orgoliu care le umple golurile… Nu mai zic de calitatea unor \’comentatori\’… Parca un sentiment trist de \’pierdut vremea\’ incepe sa-mi afecteze zambetul. Oricum, vezi te rog adresa de pe you.tube pe care i-am trimis-o \’Filosofului de Duminica\’ (alt *prieten de pe sarma*, cum ar zice \’impricinatul\’ nostru), vei gasi rezumatul dezamagirii mele.
Ca veni vorba si de inegalabilul *nea marin*: vazusi ce isprava ne facu ?! Probabil ca era chiar suparat, si n-a mai vazut culoarea uniformelor…Ma umfla rasul daca imi amintesc de premonitia \’Filosofului de Duminica\’, care-l cam vedea \’cazut din Caragiale\’. Caldura mare, aferim!
La buna citire!
Marine dragule, cate grade erau azi, in desert ?! Ti-ai luat palaria ?! Ce naiba (n-)ai priceput, de ne bagi pe toti, cu suspine si fara de suras, in boala ?! AUTORUL e chiar AUTORUL, aici nu poti fi matale!!! Asa ca nu vad de unde dracu’ ai scos-o p’asta ca ai fi tu ‘autorul preferat al redactiei’, in viziunea nu stiu cui. Daca nu erau gradele de-afara ci alea dinauntru, mai fa si tu o pauza. Sau incearca sa scrii treaz, ca ti-ai luat avocatii drept procurori.. E pacat, zau, ne faci sa ne simtim mai rau ca tine…Atentie, vezi ca suntem doi (care chiar te iubim, inca!) si-ti spun sa mergi, putin, la culcare.
uite ca *voi* va chiar inshelatzi! Ca, uite, eu va citesc mesajele cu *mai putzina* incrancenare, bre.
Ca, uite, io va *intzeleg*, durerile (unele-s chiar d-ale mele). Redactziei *asteia*, moa, un author \’\’favorit\’\’?
Va cam insehalatzi. Ca, atuncea cand \’\’dau\’\’ pantr-unii, nu imi apare…
Shi, iata, ca sunt chiar acuzat cum ca tzuc cheatza Independintzii.
Shi ui, ca sunt pan situatziunea de-a ma \’\’certa\’\’ cu mai tata lumea, bre. Ia mai uitatzi-va, dragilor, l;a chiar \’\’ghilimele\’\’?
Intr-un singur lucru cred io (naturalmente *de stanga*, dar, presat de \’\’ziua\’\’, acuma, de mai \’\’dreapta\’\’): in faptul ca – mda, ar fi de dorit – ca sa ne *chiar respectam*, de dorit ar fi ca sa schimbam pareri (mda, macar p-acilea, pa la \’\’subsol\’\’), chiar ca-ntre *prieteni*, bre.
Daca cer io *prea mult*, sa imi o scrietzi pa mai prejos, ca va chiar ashtept: desigur, pe cei \’\’curajoshi\’\’, care scriu precum pre mai sus.
Nicicum vaz ca *nu va place*, bre: nici cum o scriu io, *prietenshte*, nici cum o scriu altzii (mai \’\’acidular\’\’).
Io, va chiar *intreb*, zau, chiar asha: Chiar cum v-o place? Ca, daca v-ar o place numa\’ ca va dea Lumea (diversa, dom\’le, *diversa*!) doar *voua*, nick-urilor, dreptate, uite, io ma chiar *opun*.
Ia de invatatzi oleaca, chiar \’\’Arta Conversatziei\’\’? Ca, zau, ma cam scuzatz\’: chiar *bine va ar chiar prinde*?
Cu drag, sa o *bine shtitzi*, chiar *tuturor*,
Nea Marin
P.S. Nu, vaz ca nu e chiar nivoie de-a ni *respecta*, unii pa altzii p-acilea. Shi da: scriu *impotriva* acestui autor pentru ca *nu raspunde niciodata*, cum am mai chiar scris-o mai an. Ca, ori nu le are, *argomentele* de-a raspunde, ori ne *dis-pretzuieshte* (pa ai de la \’\’subsol\’\’). Daca dansu\’ nu-ntzeledge ca *nu e bine*, io nu am ce sa-i chiar fac. Shi, voi continua de-a \’\’da\’\’ pan dansu\’ chiar pana cand se va satura Redactzia da mine, sau, se va pune &dansu\’ pan randu\’ atator autori *care raspund*…
Dragul meu, ti-am regretat deseori lipsa din aceste subsoluri (ce cuvant trist, dar nu am altul!…), si mi-am pus cu ingrijorare intrebarea dacă n-oi fi contribuit si eu la ea prin semi-uzurparea pseudonimului atat de inspirit ales…
Vreau să-ti spun că ti-am citit cu incantare reactia la operatiunea anti-Marin, si că opiniile noastre coincid intru totul. (Chiar dacă personal nu găsisem explicatia proliferării atacurilor, care mi se pare acum cea justă.)
Intr-adevăr, cum bine observi, orice redactie are dreptul si inclinatia să-si protejeze „autorii favoriti”, si eu insumi am avut prilejul să mă conving de asta. Pe de altă parte, e bine cand si bietii cititori mai au ocazia să strecoare cate o erezie „contra”, ceea ce alte reviste nici nu se gandesc să tolereze…
PS M-ai pus pe ganduri cu precizarea că semnai la un moment dat cu numele real. Am o anumită ipoteză legată de piazza Ariostea si imprejurimile ei… dar nu e momentul de a intra in amănunte.
Prefer să le multumesc agresorilor care au catalizat această intalnire.
Le loup … etait aussi de La Fontaine (de Versailles) ?
Voici, pour etre pardonne:
http://youtu.be/pTAPiXu7ltE
Şi nu Versaille !
Şi nu „şîşnind”
Ci
Ţîşnind !
Merci ! şi nu mersi !
Din FUGA calului se pierd iluziile precum şi diamantele !
nu SIED !
nu „parfoi” !
multumesc !
Dragul meu SURÎS,
Chiar dacă aş putea pricepe, şi tot nu mă pot abţine, a nu face semn de OFF-SIED
„in to the sting EST story”,
căci tocmai cei înţelepţi şi mai cu experienţă,
ar trebui, cred eu, să dea dovadă şi pentru alţii mai imberbi-ţîfnoşi,
prin detaşarea lor şi deci, ieşirea, din cercurile rău vicioase ale aceluiaşi veşnic
„şi totuşi se învîrte”, de HARNICĂ voinţă-indiferent de orice conjunctură şi orice simpatie
peste ape şi deşerturi, căci, EST sting-urile se repetă şi se învîrt la fel precum prea bin’ se ştie, ştim,
iar nea Mărin e tocmai căzut meteorit din Caragiale,
turmentatul ce n-a găsit vreodată nicio scrisoare, nici pierdută, nici regăsită, nici scrisă, nici uitată
şi bîjbîie-n deşert, pe jos, din 2 în 7.
Iartă-mă, rogu-te, dar am îndrăznit această „parabolă” în virtutea expresiunii franţuzeşti de baltă
lîngă-o fîntînă şîşnind magic la Versaille în ritm d’ Lully et Couperin,
„qui s’aime se taquine”, „et parfoi, se ressemble”, BISOU !
Dragul meu,
Sunt aproape doi ani de cand te citesc. Am apreciat modul rational/echilibrat si onestitatea
cu care scrii, chiar daca nu ti-am impartasit toate efuziunile sentimentale si/sau
stilistice. Modul in care ai fost ‘rasplatit’ pentru interventia ta initiala m-a facut, doar
pentru acest scurt moment (o zi), sa fac o exceptie si sa iti spun ceva, aici, public:
Daca imi amintesc bine esti cu vreo cinci anisori mai tanar, dar ai deja, cu siguranta,
varsta ‘intelepciunii’. Scuza-mi sinceritatea, dar nu te-ai saturat sa colectionezi scuipati
in mana intinsa cu sinceritate ?! Tot mai vrei sa ‘bei bere pe sarma’ cu oricine ? Sa-i
inviti ‘acasa’ si sa le gateasca ‘Veta’ ? Cum ti-a placut epitetul ‘fatarnicie’ ?! Ca veni
vorba, a fost cuvantul care m-a determinat sa-ti scriu…
Marine, interventia ta initiala asupra autorului de mai sus a fost, desigur, la originea
intamplarii. De cand citesc/comentez la OC, initial cu prenume si nume, apoi cu acest blajin
pseudonim, nu incetez sa ma minunez cum poate un autor ale carui inteligenta si talent sunt
unanim apreciate sa se…descalifice facand, saptamanal, aceasta mizera ‘analiza politica
dupa ureche’, precum o cronica muzicala la un concert la care n-ai fost, in care
subiectivismul, lipsa de profesionalism si platitudinile ating culmi greu de imaginat. In
plus-aici trebuie sa-mi aleg cuvintele cu grija daca vreau ca mesajul sa-ti parvina :-))
as putea, cu bietele-mi puteri, sa scriu (o, desigur, la o alta revista!) o ‘analiza pe
text’ asupra ‘manifestarilor patriotice’ ale acestui autor….Ca si despre amestecul de
aroganta si completa lipsa de umor cu care, cred, raspunde-desigur sub pseudonim(e)….Pe de
alta parte, nu putem reprosa redactiei faptul ca-si protejeaza autorii preferati de
comentarii prea…sincere. Solutia, din pacate, este chiar cea pe care ti-o/ne-o recomanda
cineva mai sus: sa nu-l citim. Personal am adoptat-o.
Cat despre ‘cainii mici care sar la picioare, pe la spate’, nu te mira: din momentul in care
te-ai declarat ‘nea marin-arul’, ai fost trecut pe lista neagra a celor care si-au facut un
‘rost’ in viata din ura impotriva acestuia. Pana la un punct, i-am inteles; dar nicicand
cineva cu formatia noastra intelectuala nu va putea intelege rational cum poate cineva sa
ignore prezentul, in dinamica sa deloc vesela, ramanand inchistat in propria-i orbire…Il
vezi pe vreunul dintre ei in stare de a intelege/aprecia (rational sau estetic), o… teorema ? Ha-ha-ha!!!
Precizez, pentru cei interesati, ca acest mesaj este adresat lui nea marin.
… crede că-i poate face praf pe toti, succesiv: si pe Nea Marin, si pe Basescu, si pe Putin, iar, in trecere, si Uniunea Europeană!
Are in schimb un ideal, care (vai!) a fost candva şi al lui Basescu: să-i vada pe europenii din Est incolonati sub umbrela „Marelui Licurici” şi uitand orice aspiratie de autonomie (locală sau europeană): ar prefera, desigur, drept personificare a puterii si inteligenţei absolute un tip mai hotărât şi mai dezinhibat – ceva gen George W. Bush – dar până una alta se poate mulţumi si cu „insipidul” Obama!
Sincer să fiu, faţă de un asemenea discurs, cel al lui Marin, cu steluţele lui cu tot, mi se pare o adevărată oază de intelectualitate şi logică.
Sunt de acord cu Icar. De adăugat, că democraţia nu înseamnă vulgaritate. Ceea ce, (ne)stimabilul nea Mărin, nu se osteneşte să înţeleagă. Spre nefericirea unui comerţ civilizat de ,,idei” – nu ale domniei sale, că lipsesc – întreţinut onest şi decent. Atacul lamentabil la dl. Horansangian conţine şi un ricoşeu jenant. Acela că nu ştie să scrie. Or, statutul literar al autorului este binecunoscut. Şi n-a cerut permisiunea unui oarecare ignorant. Prin urmare, cu atât mai penibil devin aprecierile / afirmaţiile pe care le aruncă, fără nici un har, cineva. Ar fi nevoie de un recurs la respect. Puţin probabil când ai un model de mahala şmecheră numit Băsescu.
… dar este obositor cu scrisul lui de „banatean” plin de stelute. Daca nu-i place cum scrie Bedros Horasangian, ar avea doua variante:
– sa nu-l citeasca;
– sa spuna ce nu-i place intr-un mod clar. Nea Marin – cand nu mai are argumente – se declara prieten cu toti. Bleahhh! E ca o râma pe brat, decat asa prietenie, mai bine s-ar duce sa se priveasca in oglinda si sa-si dea cu apa pe fata.
D-l Horasangian a sustinut ca Basescu se comporta cu Putin, tot asa cum se comporta cu Ponta, il face mincinos. Lui Nea Marin ii place vigoarea priaptica (nediplomatica) a presedintelui sau iubit, Traian Basescu. Unii zic ca Basescu a cam intrat pe teritoriul gafelor. Oricum, nu Basescu il va linisti pe Putin, ci, cum scrie in titlul articolului:
„Cine-l poate opri pe Putin? Obama!”
A se vedea — tot mai multi mesageri americani vin in tarile din Estul Europei.
Din nou, ca in timpuul WW2, fara SUA, doar cu UE, Europa era de mult la cheremul Rusiei.
Ce anume, nu înţelegi, bre nea Mărine? Citeşte-ţi ,,producţiile” (*…*- este mai comprehensibil?) şi… Până atunci, D-zeu cu mila. Iar, despre argumente ce să mai zic. Cred că nu ai proprietatea termenului. Că ele sunt absente, mai degrabă, în mâzgăliturile cu care sifonezi, inutil, subsolul acesta. Apoi, problema prieteniei e pusă destul de penibil. În rest, reciteşte-mi recomandarea. Cel puţin pentru igiena blogg-ului.
io va cam scriu cam chiar asha: cum ca, autorul materialului de pe *pagina*, de pe mai sus, *nu imi e chiar pretin*.
Va indemn, insa, ca sa videtzi *shi voi* ce chiar inseamna *prietenia*, ca sa cetitzi chiar cum dau *io* in bunul meu prieten Liviu Ornea.
Pe care, sa shtitzi, *chiar am motive* de a-l chiar *stima* – ca, mde, scrie-n nume propriu, e un matematician pe care-l *respect*. Spe deosebire de *voi*, dragilor, care nu va pricepetzi decat la arunca cu *zoaie* (far’ da argumente, ma cam cam scuzatz’) pan *chiar lume*.
Shi, uite, io, voua, ma *opun*!
Hai, ca suntetzi chiar *oameni*, scritzi & voi cu oleaca de-ntzeledgere? P-acilea?
Cu drag, tuturor,
Nea Marin
Strabism? Orgoliu? Patologie? Mai bine ţine distanţa, Mărine, muuuuuuuuultă distanţă!
D-le Horasangian, sper că nu vă intimidează mârlănia!
Stereotipia comunimului se confirmă. Omul nou benchetuieşte asiduu în nea Mărin. Discernământul meştere!
este, totuşi, un simptom patologic. Uneori, e bine să ştergi cu atenţie oglinda şi apoi să te priveşti fără scălâmbăieli. Poate desoperi ,,egoul”. Şi decenţa! Altfel, doar calea delirului…
draga \\\’\\\’un sospiro\\\’\\\’, chiar da: facem, cu chiar totzii, cateodata, *chiar gresheli*. Shi, daca pe tine te framanta comentariile mele ireventzioase (ca, e , ma scuzi, ca eshti muuult prea \\\’\\\’pasuitor\\\’\\\’ cu mine, o chiar dovada de \\\’\\\’rautate\\\’\\\’, sa o *bine shtii*, din chiar partea mea), ei bine, eu *imi cer scuzele*!
Tzi le potzi, oare, chiar *cere* chiar tu? Ca, vorba aia: scrisa chiar *ramane*…
Ca, suntem *prieteni*, bre. Facem gresheli, ashi spune/scrie, chiar *intr-una*.
Uite, io te pot ierta – ca, iert de doar *doua ori* &eshti (parerea mea) la chiar *prima* \\\’\\\’dare la persoana\\\’\\\’.
Poa\\\’ ca-s &io la *prima* (mda, \\\’\\\’gangavu\\\’\\\’…, ca *altceva* nu vaz ca sa fie pe acolea).
Itzi chiar multzamesc, *prietene*, pentru aceasta punere la *punct. Ca, imi face *bine*: in sensul de-a ma
\\\’\\\’da\\\’\\\’ oleaca mai cu capu\\\’ pa la propria-mi glezna: am observat cum ca, dushi \\\’\\\’cu pluta\\\’\\\’, chiar \\\’\\\’dam\\\’\\\’, pe *chiar nedrept*, pantr-unii, pantr-altzii.
Io, mi-am cerut scuzele. Ca, vreau sa-mi *pastrez* prietenii. Prietenii mei de pe sarma? Imi sunt *ne-pretzuitzi*, dragule \\\’\\\’un sospiro\\\’\\\’. Ce pot sa fac mai *mult*, ca sa te \\\’\\\’pastrez\\\’\\\’?
Lui \\\’\\\’asterix\\\’\\\’: e chiar fain ca scrii chiar *concis*. Da\\\’ , ma cam scuzi: pi tate le accept, da\\\’ numa\\\’ pe aia cu \\\’\\\’feroce\\\’\\\’ n-o…
Chiar asta e problema *mea*, sa o bine shtii, draga \\\’\\\’asterix\\\’\\\’, ca, ai greshit p-acilea: am, *am* complexe, da\\\’ nu tziu de chiar *egou*. Cred ca – ma scuzi daca chiar greshesc – sunt *singurul* care, de mai fiece data, chiar scriu cam asha: \\\’\\\’ e doar parerea mea\\\’\\\’.
Shi, sper ca-ntzeledgi &tu dragule \\\’\\\’asterix\\\’\\\’: cum ca, zau, chiar asha: chiar *tot ce scrim pe chiar acilea* e chiar asha: \\\’\\\’chiar parerea mea\\\’\\\’. Io, tz-o chiar respect, sa o *bine shtii*.
Cu toate ca, ma cam scuzi, *asha cum e scrisa*, far\\\’ de *argumente*, parerea *ta* te cam injoseshte *pe tine*… Da-mi-le, argumentele &io imi voi chiar *turna cenusha pan\\\’ cap!* Ca, nu vei fi tu chiar *primu\\\’* – zau – cu care ma \\\’\\\’bat\\\’\\\’, pi forumuri, de iata, chiar 13 ani?
No ghine, toate bune, tuturor,
Nea Marin (desigur: \\\’\\\’jalnic &chiar feroce\\\’\\\’ – ai ce-mi place, mai ales *ultima*!)
Va multzamesc, draga Redactzie! In sfarshit, ma a-tzi chiar *convins*. Cum ca le-avetzi pe cele ce se cere de la o redactzie *democratica*.
Vaz ca *nu m-am inshelat* – ca, suntetzi *chiar primii care-au avut ”taria”, bravo, sa o chiar shtitzi, bre! – venind & scriind pe *chiar aici*.
Uite: io va multzamesc, bre, dragilor, pentru *acest gest*. Ca, io o chiar cred: ca va arata, de fapt, chiar *nobletzea*.
Chiar *asta* vrea, scriitorul de la subsol: sa i se dea & lui/ei, acolea, cateva randuri. Ca *nu schimbam noi lumea*, drag Redactzie & *nu o schimba nici macar autorii*.
A *avea* o tribun’shoara, pe undeva, pe la subsol, pe unde sa-tzi scrii (cinstit, cu respect pentru parerile altora) parerile, e pentru *muuulta* lume, draga Redactzie, chiar *important*.
Despre *ce e oare chiar vorba*? Pai, e vorba de-a *nu te mai simtzi chiar atat de singur*. Motive pentru de-a te simtzi *singur*? Legiune. Ca, or fi legate de politica, de biologie pura, de o anume ”stinghereala” pantre colegi etc. etc.
Io va am scris-o de *multe ori*: cum ca sunt , ma cam scuzatz’, deja de peste opshpeani, ca ma pot apara de unul singur. Am chiar demonstrat, de-a lungul anilor cum ca, atuncea cand *greshesc*, sunt chiar primul ca sa imi cer scuze. Ca, am facut-o, cu *chiar bucurie*!
Atunci cand mi-au dovedit (shi s-a-ntamplat de cateva ori) ”baietzii” ca am greshit. Shi, uite *am invatzat chiar ceva*!
Cu drag, Redactzie, imi facuratzi chiar ziua, sa o bine shtitz’!
Shi, cu drag, tuturor, ca *nu e mai ”bun” unu’ de stanga decat unu’ da drepta , au chiar *vicevercea*,
Nea Marin
Complexele care te prăbuşesc în ridicol. Consecvenţa ignoranţei. Facinaţia platitudinii. Mitocănia pretenţiilor. Ipocrizie şi emfază. Evident, conspiraţii redacţionale. Jalnic şi feroce.
Dragă Marine,
Te citesc demult, m-am obişnuit cu păsăreasca dumitale, şi te consideram până azi (de fapt te consider în continuare) un tip simpatic, deşi neexcelând prin idei originale.
Nu ştiu de ce ai socotit necesar să mă pui la zid în dimineaţa asta, pentru “mojicia” că după ce i-am recunoscut talentul unui autor pe care-l îndrăgeşti, mi-am permis să-i prezic că amestecul in politica pe care n-o inţelege cu adevărat şi cochetarea cu imoralitatea vor sfârşi prin a-i compromite talentul respectiv, neconsolidat printr-o pregătire profesională suficientă şi nedublat de adevărată iubire pentru literatură.
Îţi semnalez că rostul comentariilor de subsol este să-ţi spui opiniile despre articolele publicate în revistă, nicidecum să dai lecţii sau să-ţi agresezi verbal colegii de forum ale căror opinii nu le împărtăşeşti: este ridicol şi nu face decât să transforme acest spaţiu de joc într-unul de proliferare a celor mai proaste şi nerecomandabile maniere.
PS Acesta este şi motivul pentru care eu unul nu m-am ostenit să-ţi dau vreo lecţie pe marginea comentariilor ireverenţioase la adresa regelui Mihai. Dar te-am compătimit pentru ele.
sa chiar intreaba, mai ales ca acest material este un *editorial* (in revista de *cultura*, numita chiar , ma cam scuzatz’, ” Observator Cultural”), chiar cam *asha*: da di cand va chiar murira, dom’le, editorialishtii de talent, de puseratzi *chiar asha ceva*, drept editorial?
Nu, nu ca nu ar fi *importanta*, chestiunea, ca e *chiar importanta*. Dar, stimata Redactzie, ia de cetitzi ce *scrie* editorialistu’?
Pa scurt, dupa ce da-n *marinelu’*, editorialistu’ cu pricina spune ca ”buba” e Putin. Ca, pare, editorialistu’, de-a nush prea da sama (orbit cum e de simpatiile pantru
plagiatoriul) cum ca Ponta spuse ca ”ridica avioanele” etc. Mda, contra avioanelor lui Rogozin…
Daca n-ashi fi chiar *convins* ca asta-i o *chiar* apa da ploaie, n-ash’ scrie p-acilea.
Fapt: amandoua partzile (anume & Rusia & & ”VESTUL”), vorbira *muuult prea muult*. Pan *public*, de pa unde-shi chiar ”ia” editorialistu’ nost , chiar informatziile.
Shi, *nu e chiar deloc bine*, pentru ca vorba ”bogata” chiar putzin chiar ”aduce”. Ca shi-a editorialistului…
Amandoua ”partzile” au chiar *greshit*: Putin *are* dreptate cand ne re-aminteshte de tratatul; din ’94.
Vestul *are dreptate* cand sustzine un guvern ucrainian (hm… dupa *cate*, oare, chiar *corupte*, ne-ntrebam cat va sustzine governele *romane* chiar *corupte*?) chiar de ”tranzitzie”, care-l debarca p-al lor Ceashca.
Pe scurt, ca am chiar scris-o p-acilea: treaba tre’ sa se-ntample chiar *amiabil*: estu’, Rusiei, vestu’, Europei.
Simplu, n-asha? Numa’ ca *altceva* era pan tratatu’ din ’94…
He, he , catzi ”espertzi”, care cetesc ”dupe ureche”, nu s-aduna? Catzi ”espertzi” nu ni dau, *noua*, chiar lectzii? Di parca, s-ar adrisa unor ”zombi”. Ca, o ”da”, editorialistu’ vost, pan carca marinarului? Sa va hie da bine! Ca, mda, fuse chiar *decizia voastra*. De ”editorial”.
Facetz’ &-acuma un gest de *curaj* (ca sa va vaz cam cat sange-avetzi pan coaie!) – ca, ma cam scuzatz’: observai ca , atunci cand va chiar *convine*, chiar *apare* – shi, chiar *repede* & ”bagatz’ ” – mde, nu shtitz’ ce ”putere” mai ”vine”, pasta vremi, acest mesaj.
V-am ”vazut” cum imi ”taiatzi” ceea ce *nu va convine*.
Va rog muuuult de-a nu va mai ”da” drept ”cavaleri” d-ai dreptatzii etc.
Io? Va *intzeleg*. Ce *nu* intzeleg – shi, va rog de-a ma mai ierta cu ”ghilimelele”, ca-i *chiar rizibil*?
Eu *nu intzeleg*, zau, cum *anume* sunt publicate chiar *zoaie*, indreptate chiar impotriva autorilor (magarii, adica, mojicii), iar *mie* nu-mi apare sau, apare *trunchiat*.
Mda, daca ma ma vretz’ d-a sta p-acilea (uite, io va chiar respect, da’ *pretind* chiar ashishderea): nu va mai ”atingetzi”. Cred ca-s un agent de *echilibru* p-acilea. Ca, asta imi e, mie, *misiunea*. Daca *acest* ”serviciu” nu-l putetzi ”decela”, domnilor, ma *chiar dez-amagitz’*, zau!
Pentru mine unu’, ma cam chiar scuzatzi, democratzia este atuncea cand are lumea de-ashi spune *liber* parerea. Pai, ca sa va ”ard pasta bot” chiar acuma: de *ce* ”bagatzi” gunoaie, cand io va scriu ”ca lumea” ?
Ca, sa chiar ”mira” lumea, zau. Ca io, nu m-am dat *niciodata* la vreo *persoana*….
Poate ca, ma scuzatz’, cu ”ghilimelele”, cu ”stelutzele”
mele avetzi, oareshce? Uite ca io ma-ndoiesc.
De ce? Pentru ca *nu imi apare nici macar un singur comentariu* (mda, ”democratzilor”!) adrisat unui X sau Y.
Hm… Vina? Ma a-tzi lasat pana *acuma* pan chiar ceatza. Precum autorii (pe care io i-am contactat), suntetzi la *fel* de ”nashpa”, far’ de coloana vertebrala, bre. Spunetzi-mi, *clar*, cine chiar *decide* – eu cred ca Redactzia. Daca greshesc, sa-mi *apara*!
Al vost,
Nea Marin
P.S. Shi da, tzin la Revista asta, dar vaz ca, precum mai an, se cam repeta trebshoarile. Intrebarile *mele* nu tzin de *forma*, dragilor – rog de-a nu ma mai chiar bombarda cu ”forma” (nu, nu mai ”tzine”, ca, precum chiar vaz *chiar tata lumea chiar ‘tzeledge* – shi, si pare, *chiar foarte bine*!) Intrebarile mele tzin de *chiar fond*.
Hm… Vazand cum e ”tratat” un autor, p-acilea, ma gandesc , iara, daca nu ar fi chiar *bine* sa ma punetzi
in legatura, domnule Simonca (desigur, Dvs. ma adrisez!) cu dom’ Cernat. Sa schimbam, noi *doi*, adica, adrese de e-mail. Ca, va voi *chiar multzami*, ca vreau sa-l invit *pa el*, daca are timp (shi, daca avetz’ timp & pa Dvs., desigur), la vreo tri zile de *prietenie*, bre!
Ca-mi suntetzi *chiar dragi*, muuultzi da pan Redactzie & chiar vreau sa va o arat , cumva, dragilor.
Ne certam? Pai, *desigur*, chiar asha cum numai *prietenii* se pot chiar ”certa”.
Al vost,
Nea Marin