Cine plăteşte pentru dreptul la sănătate?

Cine plăteşte? Aceasta este întrebarea pe care o auzim pusă de nenumărate ori cu privire la operaţia lui Florin Cioabă, însoţită de tot soiul de consideraţii economice ori pseudoetice, care adesea îşi maschează cu greu obîrşia rasistă. Apetenţa cu care toată lumea se grăbeşte să afirme că e treaba familiei să plătească respectiva operaţie şi repatrierea cadavrului arată o combinaţie autohtonă de discurs antirom şi discurs neoliberal privind sănătatea, în care cel din urmă ajunge, practic, să fie folosit fie pentru a-l camufla, fie pentru a-l potenţa pe cel dintîi.   În afară de faptul că era „rege al romilor“ („autointitulat“, după cum repetă cu obstinaţie presa), nu ştiu mai nimic despre Florin Cioabă: am însă impresia (o fi eronată, cine ştie) că destui dintre cei care afirmă acum cu tărie că nu statul ar trebui să plătească pentru spitalizarea şi operaţia acestuia se află în aceeaşi situaţie. Nu contează, în fond, căci întrebarea fundamentală care ar trebui să se pună este: „Cînd şi de ce a încetat sănătatea să fie un drept?“. De ce am ajuns să privim cu atîta uşurinţă o stare de fapt în care ceea ce ar trebui să fie un drept a devenit o marfă? […]