Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cine seamănă vînt culege furtună
- 13-08-2010
- Nr. 537
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 79 Comentarii
Vladimir Tismăneanu este supus unor atacuri antisemite pe blogul Asymetria. A mai fost un tip de acţiune antisemită în faţa Ambasadei SUA, acum o lună, cînd Vladimir Tismăneanu a fost incriminat pentru originea sa evreiască. Nu dăm prea multe detalii despre aceste acţiuni blamabile, pentru că nu dorim să propagăm asemenea gesturi inadmisibile. Ceea ce vrem să spunem: asemenea acţiuni şi articole e necesar să le tratăm cu circumspecţie şi să le considerăm nocive spaţiului public, pentru că nu se încadrează în spiritul democratic, care ar trebui să fie la baza unor relaţii civilizate. Aşadar, luîndu-ne distanţă faţă de antisemitismul tot mai pronunţat care se manifestă faţă de Vladimir Tismăneanu, nu putem să trecem cu vederea modul în care a funcţionat Comisia Tismăneanu după prezentarea Raportului final în Parlament – decembrie 2006. De fapt, după gestul condamnării comunismului, echipa Tismăneanu s-a livrat preşedintelui Băsescu. În anii din urmă, domnul Tismăneanu şi apropiaţii săi au propagat, cu un zel inegalabil, tezele preşedintelui. Altfel spus, Vladimir Tismăneanu & Co s-au implicat partizan în politica prezentului. Într-un fel, această implicare de partea preşedintelui Băsescu a erodat şi adevărurile din Raportul final. Lumea nu l-a mai perceput pe Vladimir Tismăneanu drept coordonatorul acelei […]
@Andrei: stimabile, vezi ca aici nu-i vorba despre Johannis, ai gresit locul comentariului. Nu cumva iti pare rau de ce-ai votat si vrei acum sa te justifici? Inceaca Udrea, dupa cum gandesti ti se potriveste.
Ai grija ca ti s-a stricat placa aia cu mogulii pe care ti-a montat-o seful de la Cotroceni.
Vai de mine!!! Taman pe Johannis l-ati gasit sa se opuna lui Traian Basescu!!!! N-o fi marioneta lui Patriciu Crin Antonescu si nu de alta, dar Patriciu e un om inteligent, pe cand Antonescu e de-o inteligenta foarte redusa!!! N-am nimic de impartit cu Mircea Mihaies, dimpotriva, cred ca e suficient de pupincurist pro-basescian si asa ceva nu mai merge fara sa te faci de ras. Numai ca Antonescu si Johannis ne-ar mai fi lipsit de la conducerea tarii!!! Ca-n rest, aveam de toate! Drama Romaniei a fost si a ramas aceeasi: n-avem nicio alternativa politica. Ce proiect economic anticriza a avut Johannis? Niciunul! Ca despre chiulangiul Parlamentului ce anume sa mai discut???? Nici nu putea sa i se dea lui Basescu apa la moara mai tare decat cu un nepriceput ca acesta cu mari fumuri de rege!!! Un traficant de copii, fara habar de economie, marioneta, intr-adevar nu a lui Patriciu, ci a lui Felix. Asta era Johannis. Daca alti politicieni decat cele trei caricaturi: Geoana-Antonescu-Johannis nu au fost in stare sa scoata in fata si mogulii astia, asta e! Dupa aia degeaba se zgarie pe ochi ca au pierdut alegerile!!!
D-na AF lipsea din acest puzzle…
Alaturarea numelui d-lui Simonca de acela al d-lui Dan Culcer… nice try!
Sint de parere ca cititorul care semneaza Monitor are dreptul sa se exprime. De asemenea, cititorii nostri au dreptul sa-l combata. Toata problema este urmatoarea: cind dezbaterea este in toi, nu poate sa vina unul, pe post de arbitru, si sa spuna: „incetati, m-am saturat, va certati prea mult, imi produceti migrene, hai sa culegem ciupercute in padure”.
As spune ca, dimpotriva, Romania are un deficit de dezbatere, ne ferim sa spunem lucrurilor pe nume.
Ar trebui sa se dezbata – iar intelectualii ar fi bine sa intervina, sa coboare cu picioarele pe pamint – situatia din spitale, unde au dus disponibilizarile, cum se poate sa scoti oameni din sistemul medical si apoi, la o tragedie, moartea bebelusilor de la Maternitatea Giulesti, sa-ti dai seama ca ai fost inconstient. E important ca intelectualii, ca noi toti, sa discute despre situatia profesorilor, functionarea guvernului si cit de corecte sint masurile de gestionare a crizei. Mi se pare ca reducerea de 25% a salariilor s-a facut in dispret. Nu poti scadea 25% unui profesor sau unui medic care are 900 de lei salariu si sa-l aduci in mizerie, sa nu mai poata trai. Dar intr-o familie in care amindoi parintii sint bugetari, cu un copil sau doi, cum se poate sa-i condamni la saracie si la disperare, la imprumuturi si la insuportabilitatea zilei de miine?
Sa dezbatem si cum afecteaza criza lumea culturala, cit de greu rezisti financiar (colega noastra Iulia Popovici a facut, in numerele trecute ale revistei, citeva anchete despre situatia institutiilor de cultura, teatre, muzee, filarmonici, dupa scaderea salariilor si disponibilizarile decise de guvern).
Sint probleme grave ale Romaniei reale si nu poti sa fii impasibil. Din acest motiv, daca pe Internet lumea poate vorbi, sa incurajam acest schimb de opinii, de pareri. Nu trebuie sa fugim de polemici, schimburi de replici, dispute. Cred ca Internetul, inclusiv comentariile la textele din „Observator cultural”, contine multe opinii juste, pertinente, argumentate.
Miine, cind va fi prezentat (postat) noul numar al revistei „Observator cultural”, veti putea citi editorialul pe care l-am scris si care se intituleaza „Reverenta catre cititori” – e un gind bun catre toti cei care ne citesc, inclusiv pentru cei care au opinii critice fata de „Observator cultural”.
De asemenea, am combatut parerea pe care o vehiculeaza Vladimir Tismaneanu despre antisemitismul meu. Cu ce argumente – veti citi miine.
Ovidiu Simonca
Si uite ca numele articolului lui O. Simonca a fost bine ales: V. Tismaneanu s-a ales cu furtuna. Doamna Furtuna.
Numele dansei imi amintea vag de ceva. Ah, da! greva foamei declansata acum cateva saptamani ca protest fata de posibila disparitia a postului dansei, consecinta a recentei politici de „austeritate” a guvernului. Sper ca am retinut corect.
Marturisesc ca la vremea respectiva, cand am citit despre aceasta actiune in presa, am avut un mic moment de admiratie. Imi plac oamenii care lupta si nu stau cu mainile incrucisate asteptand ca altii sa se agite si pentru ei. Ma uit pe blogul lui V. Tismaneanu in speranta ca si dansul a observat acest gest al doamnei Furtuna si l-a „imortalizat”, dar nu, nimic…..
Cum asa? adica doamna Furtuna este buna de pus in rama si la rana numai cand ne ia apararea? Ce urat! Cata lipsa de nobletze…
Pe de alta parte imi zic ca vor fi mereu oameni ce vor manipula alti oameni . Si, atata timp cat acestia din urma se lasa manipulati ( poate cu buna stiinta!) atunci isi merita soarta!
PS Din aceasta poveste am mai aflat ceva: ca exista universitate la Suceava, ba mai mult exista si scoala doctorala! Uite cum ne integram in Europa!
… de unde puteti afla cine se ascunde dupa unele nick-uri agresive, gen „aya”, dar nu numai … o mana de internauti care lucreaza concertat (in haita) pentru „echipa de zgomot” pro-presh&nutzica, sarjeaza propagandistic dupa principiul ubicuitatii, gratie netului, putand fi pe mai multe situri in acelasi timp. printre cei asaltati se numara si Dorin Tudoran, Cristian Teodorescu si altii, in general toti cei care critica mai mult ori mai putin „linia oficiala” si ale caror voci au oarece insemnatate si audienta. acestia trebuie amutiti si/ori discreditati cu „dovezi” …
http://angela2008furtuna.wordpress.com/2010/08/18/politica-vacante-si-stele-galbene/
… eseu care este citat, cu numele de asta data, de catre chiar marele maestru de ceremonii … splendide caractere, de elita, de buna seama …
Ce bine ca ne scutiti de aprecierile Dvs. Monitorule. Mai ales ca vocea sapientiala din off pe care o folositi este de tot hazul. Deliriul metaforic, plin de otravuri si de resentimente, pe care il cultivati din postura de victima (de fapt, impostura) are aceasi consistenta logica ca exploziile umorale ale pateticei aparatoare a democratiei si drepturilor omului, distinsa doamna Angela Furtuna, pe care, nu stiu ce, domnul Tismaneanu o introduce in primul rand al „apararii” hiperagresive. Care „aparere”? What are we talking about here? Domnul Simonca, pazea: astia va scot dosar de antisemit, va inrudesc cu Vadim si va scriu si un raport. Final, desigur. Ha, ha, ha…
1) N-ati verificat corect! Am comentat si alte articole cu numele meu propriu si personal! 2) Nu am utilizat „pluaralul majestatii” pentru propria-mi persoana. Cunosc cel putin 30 de prieteni sau simpli colegi, care efectiv s-au saturat de interventiile dvs. Daca vreti, am sa va alcatuiesc o lista completa, cu nume, prenume, adresa, cnp. si tot ce veti mai considera dvs. ca v-ar putea ajuta sa intelegeti ca aparitiile dvs. pe acest site nu sunt unanim apreciate. In rest, frectie placuta!!!!
@Monitor – Miercuri, 18 August 2010, 18:30
Anumite dureri de spate, acelea „obtinute” de prea mult stat in picioare si plecaciuni prea dese au un singur leac: o doza minima de demnitate. Mult curaj! Inceputul este greu.
@Ilinca (,,Ladies first”, nu-i asa ?!)
Intrucat eu unul consider incheiata aceasta, sa-i zicem, trista ,,fiesta”, ma rezum doar la a va ruga sa nu va ingrijorati pentru durerile mele de spate. Nu prea ma bantuie, iar la o adica, are cine sa-mi administreze un masaj sau, daca preferati, o frectie. Dumneavoastra…va urez numai bine!
@Adrian (Minune?!)
In doar cateva randuri ati adunat piese redutabile din arsenalul perfid al defaimarii si antidemocratismuluiu : pumnul in gura, insinuari vizand complicitati imaginare (,,institutii”, ,,ordin”…!!), zeflemea gaunoasa si trimiterea in ridicol, intoleranta fata de pozitii diferite de cele pe care le sustineti si, nu in ultimul rand, utilizarea pluralului majestatii pentru propria persoana (,,ne-am saturat…).
Aparand de data asta in straie deghizate (va stiam adversar tenace al pseudonimelor),ca un soi de ,,deus ex machina”(nu v-am regasit sub aceasta identitate in arhiva aparitiilor din ultimul an a O.C.), incercati o tentativa de intimidare esuata, va asigur, din start. Riscati sa va plictisiti in continuare, daca
nu cumva veti decide sa nu mai frcventati acelasi spatiu cu mine. A, sa nu uit, postarile noastre, desi transmise la un interval de timp apreciabil una de alta, au fost afisate pe forum ambele, abia azi dimineata, aproape concomitent. Va aflati cumva in proximitatea butoanelor ? Dupa stil nu m-ati mira.
Orice alte interventii pe acest subiect sunt excluse din partea mea iar daca veti recidiva, eu nu ma voi declara plictisit, ci amuzat (in nume strict personal, fiti sigur !).
@Monitor
Chiar asa? Nu vreti mai bine sa argumentati unde lipsesc coerenta, obictivitatea si argumentele in articolul mentionat? Prin aceasta afirmatie faceti exact ceea ce ii acuzati pe ceilalati. Acuzati fara sa aduceti argumente si mai puneti cateva paie pe foc!
Pe de alta parte gasesc ca discutia la care va referiti este cat se poate de „urbana”, iar respectul trebuie sa fie reciproc si nu doar in sensul pe care-l doriti!
Iar de tacere si plecat capul cu supusenie poate s-a saturat lumea. O parte macar, dar nu cea din care faceti parte. Continuati in acest sens, dar aveti grija la durerile de spate.
Va simteam grozav lipsa, domnule! Si e interesant ca va manifestati opiniile in dulcele stil al Ayei! De fapt ce anume va deranjeaza? Ca dihonia din lumea intelectualilor din Romania nu e deloc treaba dvs.! Al cui purtator de cuvant sunteti? Care sunt pagubele implicite si colaterale din punctul dvs. de vedere, sau daca nu va puteti permite unul, din acela al „Institutiei?” Si, nu in ultimul rand, cum de nu sesizati cat de ridicol sunteti aparand asa netam-nesam si dand tuturor lectii, dupa modelul lui Marius Chichos Rostogan? O fi ordin, deci nu se discuta? Or fi la mijloc niscaiva imense frustrari? Or fi din toate cate putin? De ce n- ati intervenit atunci cand un cap al balaurului se lupta cu celalalt cap al aceluiasi balaur? De ce nu v-ati manifestat nemultumirea atunci cand Aya &comp. scriau acele texte kilometrice? Ne-am plictisit de dvs., domnule Monitor!!!
@ O. Simonca Cu cele 7 pagini de comentarii pe care le-a starnit pana la aceasta ora articolul,dv., stimate domn, cred ca ati obtinut un record in materie de ,,rating\” in istoria O.C. Performanta va da probabil o imensa satisfactie, pe care , dupa doua intreventii mai mult sau mai putin oportune in discutiile de pe forum, retragandu-va in umbra atat de pretioasa in aceste zile de canicula, o savurati in timp ce pregatiti urmatoarea canonada..Incaierarea din arena continua cu patos, ba chiar cu incrancenare mereu sporita, vadind un potential negativ greu de intalnit intr-o intreprindere cu adevarat profitabila. Pasiunile sunt departe de a se domoli, armele scoase la bataie sunt din ce in ce mai agresive, iar combatantii, sau macar o parte dintre ei, par a nu dori sa se opreasca pana la…victoria finala. Nu-mi amintesc ca dihonia incinsa in lumea intelectuialilor din Romania, alimentata constant de O.C. si cu deosebire acum, prin materialul dv.(neexceland prin coerenta, obiectivitate si argumente persuasive) sa fi capatat in ultimii ani asemenea dimensiuni si intensitate. Cu aproximativ un an in urma, receptionand favorabil propunerea pe care o facusem atunci pe acest forum ca O.C. sa lanseze catre lumea intelectuala un apel la respect si colaborare, d-na C.M.,promitea sa initieze un asemenea demers. Ce a urmat insa, se stie si se vede in continuare. Va intreb: cui prodest ? Nu credeti ca ar fi timpul sa inchideti Cutia Pandorei inainte ca ea sa faca BUMM, cu pagubele implicite si cele colaterale corespunzatoare ?
Nu am fugit, m-am retras. Mă puteți găsi, telefonul, adresa mail, adresa poștala sunt publice. Dacă v-am făcut dv rău fără să știu, vă cere iertare, cu atît mai mult că nici dv nu ridicați viziera, cu același mare curaj. Dacă v-am făcut rău știind cine sunteți, poate că aveam un motiv temeinic. Că doar nu suntem îngeri. Pe ceilalți, să-i lăsăm să atace sau să se apere singuri.
… si cu atat mai putin nu intentionez sa raspandesc insinuarile dvs. despre Romulus Guga. D-na Voica o va putea face, daca va dori sa raspunda amabilei dvs. invitatii, dar, daca nici dumneaei nu stie cu cine are de-a face… . Cat despre lupta din redactia Vetrei, de dupa moartea lui Romulus Guga, chiar nu am nevoie sa ma documentez. Cunosc acest subiect foarte bine. Si sa stiti domnule Dan Culcer, ca nu m-am dat niciodata in vant dupa dl. Baciut. Am vrut sa semnalez doar ca nu puteti spune orice – inca n-au murit toti oamenii carora le-ati facut dvs. rau. In aceeasi ordine de idei, decizia dvs. de a va retrage e oportuna… „Loveste si fugi!” v-a fost intotdeauna deviza inscriptionata pe blazon.
Căutați în colecție. în țară sau la Biblioteca Națională din Paris. Colecția e completă. Cît privește «insanitățile» pe care le-aș fi scris despre Romulus Guga, citați dacă vreți. Am fost colegi, mi-a fost șef, prieten, relațiișe noastre au trecut prin crize, ale vieții valuri, cum se zice. Am reproșat ceva, e adevărat că post-mortem, (Romi Guga a murit înainte de 1989 și discuții pe astfel de teme nu puteau avea loc sub regimul cenzuri) supușenia carieristă, unui om pe care l-am cunoscut în 1966 ca un revoltat. Dar nu puteți judeca fiindcă e vorba de opinii și relații personale. Soția lui Romulus Guga trăiește. Dacă am calomniat, mă poate trage la răspundere ca apărătoare a memoriei soțului său. În fine, ca să vă liniștesc, sursa insinuării că aș fi dorit după moartea lui Guga, postul de redactor-șef, este afirmația unui scriitor care mi-a fost coleg de redacție, Nicolae Băciuț, și care scoate acum o revistă, Vatra veche, la Tîrgu Mureș, unde apare și Vatra (seria fondată de Guga, Sin și mine), zbîtîndu-se să se prezinte ca descendentul «adevăraților Arnoteni». Sunt, pe această temă a uzurpării titlului ți a pretenției de a reprezenta adevărata tradiție a revistei, în polemică cu acest domn Băciuț, Ceea ce explică poate apariția atît de rapidă a comentariului privind titulatura postului ocupat de mine în redacție. Dar, în fine, dacă vom continua tot așa, subiectul pentru care am intrat aici horă, și joc, va fi uitat definitiv. Mulțumesc celor care au avut răbdarea să citească aceste precizări și alte note din această minipolemică. Precizări, documente privind istoria revistei Vatra se pot găsi pe Internet disponibile integral. Mă retrag cu adevărat. Am și altceva de făcut. Slavă lui Google!
Cand asta, domnule Culcer?!
Errata «eram redactor-șef adjunct»
Stimate domn, va rog improspatati-mi si mie putin memoria… Cand ati fost dvs. redactor sef la Vatra? Ca dupa moartea lui Romulus Guga – despre care altminteri ati scris de curand niste mizerii, insinuand tot soiul de insanitati pe seama unui om care nu se mai poate apara – ati incercat din greu sa-i ocupati locul, chiar inainte de a i se fi racit complet cadavrul, asta e indeobste stiut .Dar n-a mers… A izbutit, conform cutumelor, dl. Cornel Moraru! Cand ati fost dvs. redactor sef la „Vatra”, domnule dan Culcer?!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pseudonim
Aya este pentru un anonim care scrie cu un pseudonim. Poate că războinică nu este — mă grăbisem să-i acord această calitate, i se potrivește mai degrabă calitatea de teroristă. Mai e o deosebire : eu am o biografie și un chip, Aya nu are. E o umbră, un snipper. Biografia mea este clară și toate strădaniile și insinuările acestei persoane nu o pot modifica, fiindcă biografia mea e publică demult.
Mulțumesc celui care mă atenționează asupra unei capcane în care aș putea fi atras. Nu mai mi-e frică de nimeni, nu am nimic de ascuns. Pentru cei mai tineri, care nu au trăit epoca anterioară, precizez că în nomenclatorul județului PCR se aflau toate funcțiile de conducere ale unor instituții și întreprinderi dintr-un județ. Eram redactor șef al revistei Vatra din TgMureș, deci în nomenclator. Dar am fost scos din această funcție repede. Se poate afla din cv-ul meu public, când. Aya insinuează că aș fi avut legături suspecte cu Securitatea. Nici o probă, nici o trimitere, doar încercarea de discreditare anonimă. Astea sunt probabil singurele arme de care crede că dispune Aya în raport cu mine, calomnia. Folosirea calomniei o discreditează definitiv în fața oricărui cititor de bună credință. Să ceară demascarea mea la CNSAS, dacă dorește. Sunt persoană publică și poate i se va accepta cererea. Dar va trebui să se demaște, fiindcă nu se admit cereri anonime sau semnate cu pseudonime. Asta-i situația! C’est la vie! daragaia Ayotschka!
si Rosca, stiu cine este Aya! (cf. comentariile din nr. anterior al OC-ului) . Evident, si dl. Tismaneanu e la curent!Daca exista o Aya pe blogul lui Adrian Nastase, asta nu insemna nimic. Si eu m-am „regasit” pe site-uri unde nu am comentat , niciodata… In calitate de cititor care urmareste ceea ce se vrea a fi o dezbatere de idei, nu ma intereseaza cine a produs acele comentarii indigeste – o ciorba lunga, bleaga, nesarata si care dauneaza profund sanatatii. Nu pot sa cred ca exista oameni seriosi care chiar isi pierd timpul citind cap-coada asa ceva… In schimb , mi se pare relevanta interventia d-lui Sorin Iliesiu. Buna de pus la rana. O bautura amara, dar leac nepretuit pentru toti naivii!!!
Sunt doar posibilitati tari: 1) aya de aici sa fie aceiasi cu aya de pe blogul domnului Adrian Nastase, in care dumneaiei are mare incredere ca PSD-ista convinsa (si, pentru cine iroseste timp pe respectivul blog, se vor vedea aceleasi infinite certuri cu Dan Culcer, revista Asymetria s.cl.) sau 2) aya sa fie intr-adevar pseudonimul lui Vladimir Tismaneanu, ceea ce ar fi uberpenibil, dar si una slaba: 3) aya sa fie simultan adoratoarea lui VT si psdista convinsa, ceea ce, departe de a fi imposibil, te face totusi sa razi. Oricum, \”stilistic\” aya de pe OC seamana mult cu aya care are incredere in Victor Ponta de pe blogul extrem de rafinat si subtil al domnului Adrian Nastase (pentru cine poate sa rada, sa o faca din nou). Probabil, pentru muritorii de rand, este un mic scandal intre copiii nomenklaturii anilor \’70, care, ce oroare!, erau si vecini pe strada si care, indiferenti idelogic, se adorau si se dispretuiau umoral. De aici, senzatia ca V.T. isi are adoratori ultrapsdisti.
@Sorin ILIESIU – Luni, 16 August 2010, 22:11
Chiar daca mesajul se adreseaza domnului Simonca , presupun ca toata lumea are dreptul sa-l citeasca si comenteze.
Cateva intrebari si remarci:
1) Dupa ceea ce afirmati, presedintele Basescu a infiintat comisia respectiva numai in urma apelului dvs, altfel nici nu i-ar fi trecut prin cap sa faca un asemenea gest desi era presedinte de ceva timp! Si nimeni altcineva, nici macar V. Tismaneanu, preocupat se pare de subiect, nu a avut aceasta idee. Interesant. Va mentineti afirmatia? Si Basescu este de acord?
2) Afirmati, citez „România va fi prima ţară în care comunismul va fi condamnat aşa cum trebuie.”. Ce intelegeti prin asa cum trebuie? In alte tari acest lucru nu a fost facut asa cum trebuie, neexistand nici un „condamnator” de talia lui V. Tismaneanu si nici o alta comisie de aceeasi calitate cu cea de la noi? Si mai interesant! Nu va da modestia afara din casa.
3) Afirmati, citez: „În plus, sunt sigur că acest demers al României va grăbi căderea comunismului în Coreea de nord sau în Cuba.”
Aici m-a apucat un ras nervos si mi-am zis, extrem de furioasa, ca efectiv suntem un popor ghinionist: cum nu am avut noi exemplul unei comisii de acest fel in alta tara ca sa scapam de comunism mai repede? Curat ghinion….
A propos, care sunt noutatile din Cuba si Coreea de Nord? Cata insensibilitate!
4) Va citez din nou: „Prin noi va renaşte demnitatea tuturor celor care au fost victime ale comunismului.”
Chiar asa? S-ar putea ca victimele respective sa aiba alta parere, nu credeti? Iar familiile lor nu-si doresc decat sa-i vada pedepsiti pe cei vinovati si nu sa asiste la o suta de conferinte academice ( in locuri exotice de preferinta, ca deh, obrazul subtire cu cheltuiala se tine). Nu spun ca acestea sunt complet inutile dar sa nu exageram cu aspectul academic, nu asta asteapta urmasii adevaratelor victime ale comunistilor.
5)O afirmatie extrem de interesanta: „Vladimir Tismăneanu a acţionat de 30 de ani încoace ca unul dintre cei mai buni români;”. Valoarea unui om se calculeaza pe parcursul intregii vieti si nu pe perioada care ne sau ii convine. Ce ne facem cu ceilalti 30 de ani ai domnului Tismaneanu? Ii ingropam si-i dam uitarii ca pe victimele ( adevarate) ale comunistilor? Oamenii adevarati sunt cei care-si asuma actele asa cum sunt, bune, rele. Cu fraza asta i-ati dat complet in cap amicului dvs V. Tismaneanu si nici macar nu sunteti capabil sa vedeti asta. Nu-i nimic, o vad altii si trag concluziile de rigoare.
@Aya Tot in criza sunteti? Dureaza se pare…..
Pentru ca amintiti de CV-uri ar fi interesant sa va uitati pe cele ale membrilor ( mioritici) consiliului stiintific al IICCMER. Astept impresii.
Aya scrie mai ales noaptea, trimite mesaje in cursul noptii. In ultimele zile, a scris la ora 5.02 (sambata), la ora 5.01 (duminica), la ora 2.14 (luni) si la ora 4.01 (marti). Nu vi se pare ciudat? Poate fi vorba despre un insomniac/ insomniaca. Dar daca este altceva? Firul gandurilor pare sa provina de la un om aflat in plina activitate, un om care nu simte somnul, pentru ca nu e ora de somn. Aya incearca sa-si rationalizeze interventiile, or un insomniac ar fi mai inclinat spre confesiune, decat spre polemica. Si ar scrie mai scurt, ar lasa pentru a doua zi mesajele importante.
Cine este Aya? Daca mesajele nu provin de la un insomniac… Daca Aya traieste pe continentul american, in Statele Unite, iar orele la care trimite mesaje sunt firesti pentru cineva care locuieste acolo. Daca locuieste si pe coasta de Est, sa presupunem la Washington, ora 4.00 devine ora 21.00, o ora numai buna pentru polemica. Cine din SUA ar dori sa-l apere atat de puternic pe Vladimir Tismaneanu? N-aveti impresia ca Aya este in imediata apropiere a lui Vladimir Tismaneanu sau poate ca… este Tismaneanu insusi. Ultimul mesaj, despre „culpa genetica”, aduce izbitor de mult cu teoriile si cu stilul lui Vladimir Tismaneanu.
Ciudat, foarte ciudat, cum vin aceste mesaje mai ales noaptea, si cum Vladimir Tismaneanu o citeaza pe Aya pe blogul sau, luand-o aliata. Si foarte ciudat este ca Aya nu i-a raspuns mesajului lui Ovidiu Simonca de duminica, focalizandu-se pe Dan Culcer, pe care incearca sa-l provoace. Dan Culcer trebuie sa fie foarte atent, cineva, Aya, in cazul nostru, incearca sa-l atraga intr-o cursa. Consecintele nu le stim, deocamdata, le vom deduce din urmatoarele mesaje. Oricum, e foarte ciudat cum, dintr-o data, a aparut acest/ aceasta Aya, care, de cateva zile, face elogii lui Vladimir Tismaneanu. De ce Aya nu spune cine e? Daca pretuiesti pe altcineva, iti spui si numele. E o dovada de pretuire suplimentara sa-ti spui numele, cand esti in solidaritate/ prietenie cu altcineva (a se vedea mesajul de la Sorin Iliesiu, care isi da numele complet). Or, Aya il lauda pe Tismaneanu, dar e rusinata sa-si dea numele complet. Poate ca nici n-are cum, daca Aya e un alter-ego al lui Tismaneanu…
Dan Culcer ii da lectii lui Vladimir Tismaneanu pe teme legate de comunism si fascism. Ar fi interesant de stiut in ce reviste internationale a publicat Culcer macar un rand pe aceste subiecte.
Uneori- cazul lui Dan Culcer- tupeul tine loc de bibliografie.
Tributar tipului de gandire materialist- dialectica superficiala insusita la invatamantul ideologic de partid pe vremea cand ocupa o functie aflata in nomenclatorul Sectiei de Propaganda a CC al PCR, Dan Culcer este incapabil sa vada dincolo de sensul primar al cuvintelor.
Afirma ca Vladimir Tismaneanu nu stie ce inseamna “culpa genetica”.
A sustine, precum Dan Culcer, despre Vladimir Tismaneanu, ca nu are proprietatea termenilor, inseamna a nu avea masura lucrurilor.
Dincolo de asta, insa, Dan Culcer se umple de ridicol (nu e pentru prima oara!) motivandu-si spusele absurde prin aceea ca Vladimir Tismaneanu asociaza „culpa genetica” si cu practicile de discriminare si persecutii staliniste.
Din punctual meu de vedere lucrurile sunt clare si corecte- doar Dan Culcer are probleme cu “patrunderea” rationamentelor.
Este la nivelul judecatii elementare (nu si a lui Dan Culcer)ca, prin extensie, “culpa genetica” dobadeste, in context, valoare de simbol si, pornind de la el, se tese alegoria terorii rosii.
Experienta gulagului, exterminarile in masa, excluziunea sociala au fost “pedepse” aplicate celor care proveneau dintr-un “mediu social nesanatos” pentru “vina” de a se fi nascut din parinti “dusmani ai poporului” ceea ce, intr-un sens profund, inseamna “culpa genetica”.
P.S.
Nu este pentru prima oara cand constat la Dan Culcer incapacitatea funciara de a trece dincolo de sensul primar al cuvintelor.
Intr-o replica ii precizasem ca “Aya” este nom de guerre.
Intr-o contra- replica jenanta in ansamblul ei, Dan Culcer tuna si fulgera ca ma recomand ca “razboinic”.
Sigur ca primul meu gand a fost: dupa mai bine de doua decenii de locuit la Paris, Dan Culcer a ramas tot la nivelul traducerilor “a la Chiritza”. Pe de alta parte, am gandit, cu intelegere, ca expresia este specifica mediilor culturale, artistice franceze de elita, unde Dan Culcer nu are acces.
Acum realizez ca, in afara unei anume precaritati a stapanirii spiritului limbii franceze, Dan Culcer nu poate depasi “invelisul” cuvintelor.
Subscriu întrutotul poziţiei lui AYA şi-i mulţumesc că a venit în întâmpinarea dorinţei mele de a lua aceeaşi atitudine împotriva „hoţilor care strigă…hoţii”!!
Detest atacurile ostentative ale celor de la OC, y compris, ale lui O.Ş., care, sub aparenta toleranţă şi sub platoşa unui spirit democtratic disimulat atacă de fapt ideile democratice şi pe promotorii lor!
Pentru a putea păşi pe drumul democraţiei autentice, e nevoie să fie criticate tarele celor care PRETIND doar că ne conduc sau se laudă că ar deţine secretele guvernării! E o ruşine strigătoare la cer felul în care se sfâşie toţi conducătorii-demagogi, pentru propriul profit, în văzul unui popor minţit şi înşelat de absolut toate guvernările – inclusiv de cea în exerciţiu!!
Mai trist e că, la ora acutală, nu există NIMENI capabil să conducă Ţara Românească! Doar s-o jefuiască şi s-o discrediteze! Ceea ce au reuşit „con brio”! Poporul e, pentru ei, doar o noţiune abstractă!
Sper că va veni, odată şi odată şi acel Dies irae, dies illa!
Ar fi bine să nu subestimaţi Justiţia Instanţelor Nevăzute! De cele din realitatea înconjurătoare, ne-am convins de 20 de ani încoace!
A bon entendeur, salut!
Sorin Ilieșiu scrie mai sus : «În 5 aprilie 2006 — ziua în care, ca urmare a apelului meu din 10 martie 2006 Preşedintele României a înfiinţat Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România — am dat publicităţii următoarea scrisoare, prezentată parţial în ziarul „Adevărul” din 7 aprilie 2006 (vezi: http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Numirea-Tismaneanu-salutata-Iliesiu_0_53395377.html ). Ce prețuire de sine fără falii ! Ce credință în efectul unui apel semnat de eroul nostru. O lună de zile și președintele s-a dumirit că tot ceeac îi rămînea de făcut era să constituie Comisia și să-l numească pe Tismăneanu șef, că altfel va avea de-a face cu alt Apel construit de monteurul Ilieșiu, cel care își perfecționase tehnică de bază în realizarea filmelor. Sorin Ilieșiu ne ia drept naivi sau drept proști. Să credem că așa de simplu se fac lucrurile ăn politică, că Băsescu s-a dumirit așa de repede? Sau suferă Ilieșiu de un delir al grandorii fără leac. Păcat de el, băiat simpatic, altfel.
Dan Culcer
Echipa de zgomote e în stare de alarmă. Mă miram că Sorin Ilieșiu, despre care era vorba în Scrisoarea deschisă adresată lui de Ioan Roșca, stă pe margine fără să intervină. Atît de pe margine încît se face că nici nu observă că despre dînsul era vorba. Si dăi cu declarațiile de fidelitate, stima noastră și mîndria, Tismăneanu-România. Ce-ar fi să discutăm, din unghiul reciclării sale ideologice, opera și acțiunea poltică a lui V.T., undeva, în altă parte. Calm, critic, pe bune.
Mesaj pentru Dl Ovidiu Şimonca:
A fi sau a nu fi român, din punct de vedere al etniei, nu înseamnă o calitate sau un defect. Cu certitudine însă, Vladimir Tismăneanu a acţionat de 30 de ani încoace ca unul dintre cei mai buni români; în acelaşi timp, „patrioţi de tarabă” precum Ion Iliescu sau Corneliu Vadim Tudor au acţionat sistematic împotriva românilor şi împotriva României.
În 5 aprilie 2006 — ziua în care, ca urmare a apelului meu din 10 martie 2006 Preşedintele României a înfiinţat Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România — am dat publicităţii următoarea scrisoare, prezentată parţial în ziarul „Adevărul” din 7 aprilie 2006 (vezi: http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Numirea-Tismaneanu-salutata-Iliesiu_0_53395377.html ).
S c r i s o a r e c ă t r e c o m p a t r i o ţ i
Consider excepţională decizia de astăzi a Preşedintelui României, Traian Băsescu, de înfiinţare a Comisiei prezidenţiale care în mod firesc va avea drept concluzie condamnarea criminalităţii şi nelegitimităţii dictaturii comuniste din România, comisie condusă şi coordonată de istoricul şi politologul Vladimir Tismăneanu.
În acest fel, România va arăta întregii lumi cum trebuie condamnată criminalitatea comunismului: documentat, ştiinţific şi fără drept de apel. Ca urmare, nimeni din România sau din afara ei, nici un for internaţional nu va putea contesta justeţea viitoarei condamnări.
Pe bună dreptate Preşedintele României a decis că această condamnare nu trebuie făcută formal şi absurd (respectiv “cerându-se iertare” în numele statului pentru crimele comise de regimul comunist în timpul lui Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu), ci numai prezentând aşa cum trebuie aceste crime şi solicitând condamnarea lor aşa cum se cuvine. Preşedintele României a conştientizat astfel uriaşa suferinţă a poporului român. Preşedintele a decis astfel că dreptatea şi adevărul nu vor mai fi de-acum înainte vorbe frumoase golite de conţinut, aşa cum au fost până acum, când nedreptatea era prezentată oficial ca dreptate, iar neadevărul era prezentat ca adevăr.
Preşedintele României a decis că trebuie să dea curs voinţei poporului român exprimată în timpul Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989, şi apoi, în anii care au urmat, prin glasul ferm şi solidar al societăţii civile. Condamnarea crimelor comunismului este premisa reformei morale, a reconcilierii naţionale, şi finalmente, a bunăstării.
Subliniez faptul că numirea lui Vladimir Tismăneanu în fruntea viitoarei comisii înseamnă certitudinea că România va fi prima ţară în care comunismul va fi condamnat aşa cum trebuie. Istoricul şi politologul Tismăneanu, reputat profesor universitar în Statele Unite, nu va accepta să prezideze o comisie care să nu aibă ca scop prezentarea adevărului şi solicitarea dreptăţii care se va impune faţă de respectivul adevăr. Vladimir Tismăneanu şi-a dovedit competenţa şi buna credinţă prin tot ceea ce a scris până în prezent despre comunismul din România, argumentând justeţea şi necesitatea morală a condamnării ferme a crimelor acestuia. Evident, un viitor Raport mult mai bine documentat decat cel propus de mine (anexat Apelului din 10 martie) are nevoie de accesul la arhivele Securităţii, ale P.C.R., ale Miliţiei, ale D.I.E., precum şi alte arhive încă secrete. C.N.S.A.S. precum şi alte instituţii vor trebui sa fie la dispoziţia viitoarei comisii. Aceasta va trebui, cât mai curând posibil, să elaboreze un Raport consistent şi edificator pentru condamnarea fără drept de apel a crimelor comunismului. Ulterior, aceeaşi comisie va trebui să elaboreze un raport detaliat care va deveni cu certitudine un studiu de referinţă majoră în istoria mondială a comunismului.
Sunt sigur că în acest fel, modelul românesc de condamnare a crimelor comunismului va fi urmat mai ales de ţări care au îndurat regimuri comuniste de criminalitate extremă, precum cele din fosta Uniune Sovietică, China sau Cambodgia. În plus, sunt sigur că acest demers al României va grăbi căderea comunismului în Coreea de nord sau în Cuba.
Nu în ultimul rând, le mulţumesc celor care ca au semnat Apelul meu. Sunt convins că aceste semnături de prestigiu au catalizat justeţea deciziei Preşedintelui ţării. Împreună, vom reuşi astfel să redăm României, şi totodată să ne acordăm nouă înşine, o şansă enormă: şansa demnităţii. Prin noi va renaşte demnitatea tuturor celor care au fost victime ale comunismului. Generaţiile următoare vor binecuvânta demersul excepţional al României care astfel va face imposibilă repetarea ororilor comunismului.
5 aprilie 2006
Sorin Ilieşiu, membru al Grupului pentru Dialog Social, autorul Apelului pentru condamnarea crimelor comunismului, precum şi al Raportului provizoriu de condamnare a acestora.
POST SCRIPTUM, 16 august 2010:
În cei peste patru ani care au trecut de atunci, dl Vladimir Tismăneanu a confirmat din plin speranţele puse în el.
Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm
http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/
Ce ar mai fi de adaugat? Simplu: intelectualii ca Domnul Tismaneanu vor face orice le va sta in putinta sa pozeze in rol de victime. Ei sunt mereu in defensiva: in raport cu comunistii, cu antisemitii, cu cei vulgari, resentimentari, cu cei nedestupati la minte, la limita, cu postmodernii. De fapt orice argument al dumnealor este construit in asa fel incat vocile critice, in cazul in care exista, sa primeasca condescedent un vot de blam (prin simplista scotere din buzunar a armei dramatice: vai, dar priviti cum (ne) ataca oamenii acestia neciopliti, dupa care urmeaza un lung pomelnic de autovictimizare combativa, in care derapejele adversarilor sunt exagerate pana in punctul in care dusmanii devin atat de odiosi incat nici nu mai merita a fi acuzati pe fata: iata iscusita manevra intelectuala pusa la indemana de Domnul Tismaneanu). O alta tehnica de o duplicitate inspaimantatoare este cea a principiilor tari, folosite mai mult ca unelte de invalidare a argumentelor altora (sau a pozitiei lor morale) decat ca stil de viata. Ele functioneaza fiindca laxitatea moderna a creat totalitarismul. Avem convingeri conservatoare bine infipte in realitate pentru ca cei care nu le au sunt pe cale sa comite crime fundamentate ideologic (la fel procedeaza si cei cu political correctness). Mi-aduc aminte de un articol din Idei in Dialog in care Slavoj Zizek era incriminat indirect pentru faptul ca se joaca cu o ideologie care a produs munti de cadavre. Acelasi lucru il poti reprosa si lui Walter Benjamin. Dar tocmai asta e: ei se “joaca” si produc ceva fara angajament practic. Nu au furia lui Marx. Dar logica fixa, de mici cazuisiti si inchizitori, frustrati de faima si succesul continentale ale altora (meritate), admonesteaza si, culmea, pune la zid in numele moralei tari, folosita aiurea. Alta tehnica sofista este cea a recunoasterii meritelor, urmata de distrugere. Dupa ce marturisesti stima si relatiile bune cu Adrian Marino (primo: vedeti, nu am nimic cu el!), te arati socat de colaborarea sa (secundo: vai, sunt dezamagit, desi, chipurile, nu as fi vrut), bazandu-te pe dezvaluirile de anii ’50 ale nu-stiu-carei jurnalista care da sentinte dure si nu aduce dovezi fara tagada. Si, in al treilea rand, placerea sadica de a repeta ad nauseam ororile idelogice, de a pune la punct scheletele din dulap (care nici nu sunt schelete, ci traiesc, au pensii), un fel de lupta pe viata si pe moarte, dar fastidioasa, nu cu burghezia capitalista, ci cu fantomele comuniste, neaparat dospind de marxism-leninism. Iar viata reala, cu relativismul ei antiideologic, cu criminalii sau alive and kicking nu conteaza asa tare. Conteaza bibliografia, pozitia transanta si paranoia de a fi atacat.
@voegelin: aveti dreptate. Ce-ar mai fi de adaugat?
Domnule Ovidiu Simonca,
am citit interventia lui Vladimir Tismaneanu pe blogul domniei sale. Este foarte complicat sa continuati discutia. Se poate spune ca este practic imposibil. Indiferent de ce ati spune, tot acolo se ajunge. As descrie, poate chiar plastic, ce face Tismaneanu. Dar mi-e scarba sa intru in mocirla lui.
Lucrurile nu sunt grave pentru dumneavoastra. Nu sunteti singur. Odata si odata se va rezolva situatia. Din pacate (da, din pacate) unica varianta realista de solutionare este si va fi cea politica. Tot edificiul pe care il construieste (dupa cum se poate observa, in ritm stahanovist) Vladimir Tismaneanu se va prabusi. Imi imaginez prin ce trec angajatii de la IICCMER (sau care o fi abreviatura corecta) care nu au fost adusi de \”varful elitelor romanesti\” din toate timpurile. Domnia sa isi face iluzii ca impune ceva durabil. Nimic, dar nimic nu va ramane.
În blogul Asymetria-Anti-acvarium reproduc un text al Mirunei Munteanu din Ziua, pe care Vladimir Tismăneanu îl consideră similar celui publicat în Asymetria de Ioan Roșca, cel de la care, pare-se, a pornit mica avalanșă, cu efect pînă în valea Observatorului, unde ne aflăm.
Am adăugat comentariile necesare pentru a repreciza că nimeni (în afară de vănătorii de antisemiți) nu se interesează de originea etnică a dlui Tismăneanu.
Aceasta este fraza finală din articolul Mirunei Munteanu, referitoare la numirea lui V.T. în fruntea Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România care l-o fi enervat pe Vladimir Tismăneanu.
«Este ca și când fiul unui înalt responsabil nazist ar fi fost numit în fruntea unei Comisii de studiere a Holocaustului.»
Pe bază de competență științifică și fiindcă a cunoscut din interior mediul nazist, aș adăuga eu.
Nu e vorba deci de originea rasială, etnică, de religia neamului Tismăneanu, ci de pătura socială căreia i-au aparținut, de opțiunile ideologice și politice ale părinților săi și, mai ales de contextul formării sale ca viitor ideolog. Lepădarea lui V. T. de dogma de grup s-a petrecut încă din tinerețe, acesta fiind cazul multor progenituri din descendența activiștilor de partid, adepți declarați ai modelului capitalist, într-un soi de snobism sui generis, chiar dacă în exterior se conformau, câtă vreme era necesar, regulelor sociale comuniste. Deci, dincolo de relația directă cu părinții, lui V.T. nu i-a fost greu să devină ceea ce a devenit. Emigrarea lui, facilitată tocmai de apartenența la grupul social respectiv, a favorizat reciclarea, reciclare care nu a reușit, decât după 1990, unora din membrii grupului său rămași în țară.
Un marxizant, sociologul Pierre Bourdieu, criticat pentru un determinism excesiv, a demonstrat totuși convingător tendința auto-reproductivă a burgheziei de stat. Asta se aplică și auto-reproducerea burgheziei de stat roșii. Vladimir Tismăneanu a rămas, prin mentalitatea în interiorul căreia s-a format, un membru al burgheziei roșii din ultima sa fază, înainte de Restaurație. Comportamentul său social îl definește ca atare fiindcă se integrează plenar în rețelele de comunicare și de solidaritate ale acestei burghezii roșii revopsite, mai puțin omogenă acum, fiindcă s-a îmbogățit cu elementele integrate, recuperate din burghezia supraviețuitoare, care au înțeles utilitatea solidarizării, așa cum au făcut-o, poate mai naiv, mai puțin cinici, cei din generația anterioară și în 1945, în cadrul acțiunii de cooptare a «tovarășilor de drum».
«Judecarea cuiva pe baza de antecedente genetice (origine socială ori etnică) este o atitudine inadmisibilă, ofensatoare și repugnantă.» -scrie V.T. în «Ovidiu Simonca si problema antisemitismului » lăsînd să se creadă că cineva e pe cale să-l judecă pe EL pe baza unor astfel de criterii, inadecvate desigur.
Judecarea cuiva doar pe aceaste două baze este greșită, reductivă, evident. Există alte criterii : valorice, morale, estetice. Tismăneanu coagulează abuziv cei doi termeni, sub eticheta \”antecedente genetice\” știind bine că nu sunt echivalenți. Nu poate fi vorba de antecedente genetice, fiindcă originea socială nu e o genă ci o situație socială ierarhică care poate fi modificată, prin ascensiune sau cădere socială, prin dislocare, așa cum au făcut comuniștii cu burghezia antebelică. Ar fi genetică doar dacă prin genetică am înțelege un dat inevitabil și imuabil: de genul \”Ce se naște din pisică, șoareci mânâncă\”. Spre deosebire de originea etnică sau rasială, în principiu mai greu de modificat, contestat, care nici ea nu e doar genetică, ci culturală. O confuzie necesară lui V.T. doar pentru inducerea ideii că ne aflăm în fața unui atac «rasist», antisemit. Dar evreii nu sunt o rasă, nici o clasă.
Dan Culcer
Tismaneanu a fost,candva, un ilustru profesor si analist. Astazi, este bagat pan-n gat in politica romaneasca, de partea lui Basescu.Sare din pat, baie,blog,cand se misca vreo frunza in Romanica, piscatoare de Basescu.
Mihaies a fost, candva,un pamfletar artagos, fara mama, fara tata, fara coloana plecata. Astazi, ii duce tucalul lui Basescu,ironiile sale s-au uscat pe gardul cotrocenilor, ne serveste, in fiecare luni, o zeama ranceda. Verva falnicului pamflet s-a stins, n-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri, umorile danseaza hipnotic in pagina, cand asterne pe hartie, scrasneste din dinti, adulmeca, transpira, suduie, flutura o sabie tocita.Cu piciorul intr-o sa ruginita, pusa pe un calut de lemn,ar vrea sa muste din urechea si viscerele dusmanului.
Patapievici a fost, candva, „copilul teribil” al filosofiei romanesti.Astazi, se screme sa ne arate ca raul, doamne feri si pazeste! , nu se afla la Cotroceni , in decorul smaltuit, e in alta parte, mereu in alta parte, oriunde , la moguli, in opozitie, la televiziuni, intre nadir si zenit, intre alfa si omega, intre nisipuri si gresie. La Cotroceni, sade doar o mireasa bosumflata si rasfatata, gadilata la talpi de junele Patapievici. Acesta pretinde respect pentru alinturile pe care le susura Intaiului Statator, plange cu boabe mari de lacrimi: vai, vai, ce gura de rai, ce picior de plai, ostenii acestia toparlani, care au intrat in iatacul miresii s-o improaste cu cerneala. Patapievici e convins ca lumea nu-l intelege, spera, intr-o zi, intr-un cocon de poveste, a fost odata ca niciodata, sa faca un dans sub clar de luna cu elena udrea, pe care ar vota-o si maine ca primarita la Bucuresti. Traieste asemeni unui geniu pustiu, incredintat de ingratitudinea contemporanilor,care nu-l merita. Cu fiecare zi, cu fiecare seara, sara suflu in luminare, e tot mai mohorat. Ce popor,isi spune in barba, nesimtitor si plavragiu, si-a gasit si Basescu – Ilustrul, Marele, Inteleptul, Cirmaciul, Povatuitorul.
Sic transit gloria mundi!
Ce „apreciez” foarte mult la OC-ul ultimilor ani – din ce in ce mai desprins de interesele intelighentiei de la putere – este ca, pana si in momentele cand critica, aduc cu niste colegi care se plang ca „cei mari” nu-si fac treaba, cu mutrisoarele nemultumite si blazate. Si domnul Simonca, si doamna Musat le recunosc preeminenta grupului Tismaneanu-Patapievici-Mihaies-Preda etc. si sunt oricand dispusi sa-i sustina si sa le canta osanele meritelor lor intelectuale daca nu ar fi atat de slugoi si fatis pdlisti (pentru ca toti atarna administrativ de Putere). De cealalta parte, “stabii” sunt condescendenti, ii pun in aceiasi tabara de resentimentari cu inimile otravite pe toti “crticii” lor (de la Vadim la doamna Musat, trecand prin motanul Garfield, toti sunt parca la fel dupa Mr. Mihaies), o tin intr-o permanenta guerilla cu musculitele impotente din Opozitie, ca pentru a le arata Sefului de la Cotroceni ca, iata, isi vad de treaba. Intre timp, isi iau banii, se ajuta intr-o veselie unul pe altul din bugetul statului (pe merit, chipurile, de parca meritele s-ar masura cu rigla), se declara siderati de vulgaritatea publica (de parca ei ar sta intr-un turn al macularii, desi, la nivel de exprimare, mai ales domnii Tismaneanu si Mihaies, se pricep al naibii de bine in a infiera) si vor sa ajute Romania (cand de bine o ajuta, vedem cu totii). Exact acest ultim punct te calca pe nervi: poate ca OC-ul are lipsurile sale, dar macar isi face datoria civica de a pune pe tapet toate lucrurile care ne macina in Romania, in timp ce “intelectualii” cu coronita se tin de maraieli, pozeaza in drama queens (o, vai, dar ce cu noi, niste domnisoare de pension, acesti mineri, aceste brute iliesciene, voiculesciene etc.) si ii doare in cot de Romania, pana si la nivel teoretic. In vreme ce tinerii pleaca cu nemiluita in afara (orice, numai aci sa nu ramana, in cloaca asta unde nici nu se pot intretine) si joaca rolul de ewige Studenten, in timp ce politicienii de azi sunt la fel ca psd-isti de ieri (ca fost pro-pdlist, am ajuns sa vad in PDL de azi ce era PSD-ul anilor 2000-2004), in timp ce tara moare de subdezvoltare si coruptie, domnul Basescu lauda virtutile liberei circulatii (de aceea fac foamea romanii prin Spania si Italia, de aceea pierdem un urias potential uman care pleaca la studii pe veci in afara, fiindca “circula”, ca si cum ar avea de ales intre a sta in Romania oribila a basescienilor si a Elenei Udrea, unde mor literalmente de foame, si campusul de la Cornell: cat cinism, cata indiferenta criminala), iar domnul Dan C. Mihailescu scrie articole cu skepsis in Dilema veche despre cum il “optimizeaza” amicii sai din Franta si S.U.A. temperandu-i deprimarea balcanica si aratandu-i cate s-au schimbat in ultimii 10 ani. Ne-om fi schimbat, pe ici-pe colo, dar nu prin punctele esentiale. La tara tot mizerie si saracie e. La fel ca acum 10 ani. Si in continuare pierdem doctori, ingineri, profesori exceptionali, meseriasi, muncitori. Ne scufudam in stagnare. Si vine Domn’ Mihailescu si ne spune ca exageram: uite ce zice amicul francez, ca in curtea blocului au mai ramas 2 dacii din cele 17 din anul 1999 (ca si cum nu s-ar fi dat credite cu buletinul in ultimul deceniu). Mai sa fie, ia sa vina francezii aici, romanii americanizati inapoi acasa si sa traiasca daca pot, dar fara furaciuni, fara nepotism, fara politicieni alaturi. Onest, daca sunt in stare. Aiurea: nu vor veni niciodata. Le place Romania din avion sau cateva saptamani pe an, o data la un deceniu, ca agrement. In rest, putin le pasa de “exoticii” din Balcani. Dar domnul Mihailescu gandeste din ce in ce mai pozitiv. De mana cu businessmanul cinstit Dorin Cocos, generalul Marius Oprea si profesorul Emil Boc. Sa le traiasca!
Cum la jumătăţi de adevăruri, prin parti-pris-ul jumătăţilor de premise se ajunge, saltimbancul îşi camuflează scamatoria prin ireproşabilitatea logicii. Nu mai merită nici să faci ce spune popa, dar ceeace face.
Din pacate, dle Simonca, aceasta tehnica este veche si patentata. Practic nu poti critica un om (din intamplare evreu) pe nici un considerent, fara a fi catalogat imediat anitisemit. Dlui Tismaneanu nu i se reproseaza originea etnica sau religioasa, ci cea politica. Marea majoritate a celor pe care ni-i ridica in slavi sunt marxisti reformati ca promotori ai anticomunismului si democratiei. De ce ar fi mai important un marxist reformat decat cineva care toata viata a fost anticomunist? De ce un comunist reciclat trebuie sa conduca IICMER? Acestea sunt intrebarile reale, nu daca dl VT e sau nu evreu.
@Dan – Luni, 16 August 2010, 10:32
Marturisesc ca am ezitat intre termenul de „secretar” si cel de valet. Si cand spun valet nu ma refer la cel care-i arata boiernasului dambovitean cum sa-si asorteze sosetele cu pantofii ci la varianta mai subtila, aceea intalnita in romanele lui P. G. Wodehouse. Dupa cateva secunde de reflectie mi-am zis ca nu meritati rolul lui Jeeves, asa ca v-am trecut la rubrica „secretari”. Si dupa graba cu care ati postat pe acest site raspunsul marelui anticomunist ( care, evident, nu si-a deranjat augusta persoana sa posteze personal mesajul respectiv, stia probabil ca se vor gasi destui servanti gata sa faca acest lucru si la miezul noptii!!!) sunteti un brav si zelos secretar.
Asta este parerea mea, daca va deranjeaza sa va fie de bine!
@Nicoleta
Am un raspuns partial la intrebarea dvs chiar daca retorica. Acum un an, pe blogul lui Cristian Preda a fost o discutie foarte aprinsa despre Avramescu, a sa cariera de universitar si cartea aceea tradusa pe banii ICR-ului. La aceasta discutie a participat ( ce onoare!) insusi marele V. Tismaneanu care, evident, l-a elogiat pe Avramescu, ICR-ul si echidistanta acestuia (amuzant, nu?). Astea sunt valorile lui V. Tismaneanu, astea-s sunt conceptiile sale despre un adevarat universitar. Nu degeaba isi petrece week-end-urile pe malul marii Negre ( de indignare!) cu Avramescu si comp. dand sfaturi pretioase si jucand rolul intelectualului fin! Cine seamana se aduna, spune o vorba din batrani. Asa ca, soarta profesorilor de orice fel din Romania il intereseaza cum ma intereseaza pe mine ce-a mancat dansul la pranz.
Postarea d-nei Nicoleta,cu referire la relatia Basescu-dascalime aduce si o noua intrebare :distinsii intelectuali,sa zicem de curte,in frunte cu dl.Tismaneanu,nu au nici o tresarie de constiinta si orgoliu cand constata cu ce seninatate calca in picioare dl.B.dascalimea tarii?
In fond,si dansii,intelectualii sus-mentionati,au avut un invatator si unul-doi profesori pe plaiurile mioritice,dascali”vinovati”,intr-o oarecarea masura,pentru ceea ce sunt domniile lor azi,ca profesie si statut social.
Se simt mai solidari cu dl.B.decat cu invatatorii si profesorii?
Oare Domnii Tismaneanu, Mihaies si Patapievici nu au nimic sa-si reproseze? N-au o mica tresarire de constiinta, cand vad comportamentul lui Traian Basescu si Emil Boc? O considera pe Elena Udrea o mare politiciana? Sunt ei multumiti cand vad ca un profesor abia isi duce zilele? Profesorii sunt dispretuiti de Domnul Presedinte Basescu. Eminenta de la Cotroceni cuvanteaza despre profesorii care castiga prea mult in raport cu numarul de ore lucrate. Nimic, nici o incurajare fata de profesori: dispret, neintelegerea situatiei, lipsa de solidaritate. Cati profesori l-au votat pe Domnul Presedintele Basescu? De ce acum primesc degetul mijlociu ridicat in sus? Care e vina lor, de ce sunt de batjocura prezidentiala?
„Proiectul Muzeului Naţional al Dictaturii Comuniste din România este una dintre recomandările Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Proiectul a fost asumat de către Preşedintele Traian Băsescu în discursul de condamnare a regimului comunist care a devenit act oficial al statului român.”
Eu as intreba doar de ce infiintarea unui nou muzeu,si nu dezvoltarea Memorialului Sighet,mai ales ca la Sighet a fost decimata o mare parte a elitelor Romaniei,iar Memorialul este deja cunoscut si in afara Romaniei?!
A,trebuie sa fie ceva legat de marele anticomunist,vremelnic presedinte al tarii…Pacat,dl.Tismaneanu prin acest demers(in calitate de ce e dansul la IICMER) nu face decat sa confirme opiniile celor care il banuiesc de partizanat politic,pur si simplu.
Si mai trebuiesc sifonati niste bani,ca bugetul Romaniei are prea multi.
Da, imi retrag presupunerea eronata. Aya ramane aya, V.T. cu ale lui. Mea culpa.
Ah, ce paradă de intelegență, ce definiție a maleficului. Sunt strivit, mișcat, înduioșat, Dar suntem mereu off topic. Nu era și nu e vorba de Tismăneanu. Aya e cu adevărat obsedată de V.T. Îl vede peste tot. O las baltă pe Aya, artista off, ce artistă. Nu se poate discuta nimic atîta vreme cu cât deformarea continuă.
Dan Culcer incearca, fara talent, sa deturneze sensul uneia dintre replicile mele pentru a se lauda.
Cu emfaza, anunta ca i-as fi pus pe seama “intentii malefice” legate de Vladimir Tismaneanu.
Sa fim seriosi!
Maleficul, fie si in faza intentionala, este o expresie a “nobletii raului” presupunand o uriasa forta de seductie a spiritului negativ, imaginatie, persuasiune, capacitate de a opera cu subtile sofisme, stralucitoare argumentatii mistificante cu vocatie de “captatio”, totul imbinat cu maiestrie intr-o fascinanta “capcana a chihlimbarului”.
Atitudinile resentimentare dublate prin motivatii de extractie imunda, specifice atacurilor lui Dan Culcer la adresa unui varf al elitelor intelectuale- l-am numit pe Vladimir Tismaneanu- tin de logica meschinului, neridicandu-se la nivelul maleficului.
Ce penibil! Cititi cu atentie acest pasaj: „Inainte de toate, cine sunt acestia:
Sunt cei pe care i-am numit “frontul invizibil care se autoreproduce”, ocupantii “pupitrelor de control” ale Romaniei dupa decembrie 1989.” Cineva, anume Aya, sustine ca „i-ar” fi denumit etc. Marturisesc ca am cautat sa vad unde „i-a numit” si nu am gasit (pe acest site) nici o referire la „frontul…”. Cred ca asistam la o scapare: nu aya „i-a numit”, ci chiar Vladimir Tismaneanu, in cazul in care Aya nu este pseudonimul lui V.T. Si stilistic cat de mult seamana Aya cu V.T.. Uitati-va cu atentie. Daca domnul Vladimir Tismaneanu scrie cu pseudonimul aya despre V.T. (facandu-si elogii sub masca anonimatului), ceea ce eu presupun, asistam la un caz penibil de autoaparare cu nume de imprumut. Doamne fereste!
Presupuneti gresit: nu sint secretarul, banal sau personal, al dlui Vladimir Tismaneanu. Nu sint nici Dan Bogdan Iacob despre care am citit ca e Secretarul Consiliului Stiintific al IICCMER si NU secretarul personal al dlui Vladimir Tismaneanu.
Satisfacut(a) domnisoara, doamna, domnisorule, doamna „Ilinca”?
Evident, Aya continuă să citească și să citeze ce îi convine, ba mai mult deformează chiar și sensul citatului din intervenția mea, pe care îl comentează abudent, atribuind-mi nu știu ce intenții malefice la adresa lui Vladimir Tismăneanu. O asigur că nu uit nimic din activitatea publicistică a lui V.T: dar că nu ăsta e subiectul. Incetați cu victimizarea lui V.T. Dacă are vreun necaz, mîngâiați-l pe cap, consolați-l, cu dragostea pe care o merită.
«Aproape toată lumea știe că Vladimir Tismăneanu este evreu. Ei, și?! Nu de asta îl lăudăm, vor zice unii, deși nu e sigur că e așa, nu de asta îl criticăm, vor zice alții, deși nu e sigur că este așa.
Pentru mine, și într-un caz, și în celălalt, confuzia de criterii este jenantă, chiar dacă nu e vizibilă, declarată. Delimitările lui Ovidiu Șimonca îmi dovedesc că pentru a avea dreptul de a critica un ins, care este întîmplător evreu, ai nevoie să strigi că nu de asta o faci, ca să nu te trezești cu toroipanul peste ceafă, de la paznicii Castelului.»
Ce animatie nocturna! Nu poate lumea sa doarma din cauza „originilor” lui V. Tismaneanu!
Citind mesajele respective m-am revazut eleva de liceu in Romania dinainte ( perioada aceea „glorioasa” pe care vrea sa ne-o descrie intr-o maniera academica VT, poate pricepem si noi ce-am trait, ca deh suntem un biet popor incult ce nu stie nici macar daca pamantul se invarte in jurul soarelui sau invers!). M-am revazut intre ora de stiinte politice cu omagiile aduse conducatorului iubit si echipei sale ( mesajul @Ayei) si ora de productivitatea muncii ( mesajul lui VT,preluat si transmis „gratios” de catre secretarul sau personal @dan). Care secretar personal nu uita sa ne transmita si parerile sale personale ca sa nu zica lumea ca-i doar un banal secretar ( presupun ca-i vorba de aceeasi persoana, coincidenta ar fi prea mare).
O dimineata placuta la toti si mult soare! Dar nu va invartiti prea mult in jurul lui…..
Articol prost sau voit prost, deci subversiv.
Incepe prin a ne explica foarte didactic ca antisemitismul, este un lucru urit, care nu cadreaza cu noua democratie romaneasasca. Si apoi, incepe sa-l burduseasca pe Tismaneanu, tocmai proaspata victima a celor de mai sus. (Poate, doua articole ar fi fost mai coerente).
In fine, coerente in masura in care coerenta romaneasca este sa se uite tot timpul in trecut, cu eternele referinte securiste, comuniste, Goma, Vocea Americi, Europa Libera,etc.
Cine mai are nevoie in 2010 de “competenta” lui Tismaneanu in a analiza comunismul “de atunci” ?
Gasiti un adevarat analist politic (si NU Stelian Tanase), care sa analizeze prezentul. Nu aveti, importati !
Daca Romania nu o sa invete sa se uite in prezent si in viitor, o sa ramina o tara depresiva, ciclotimica, schizoida, de dus la psihiatru.
@
Dan Culcer
Am gasit, adresat mie, un mesaj halucinant, semnat Dan Culcer, din care reproduc partea principala:
“Tismaneanu a fost contestat mai ales pentru ca nu parea să se potriveasca, in calitate de odrasla de activisti comunisti de rang relativ inalt, pentru functia de presedinte al unei Comisii pentru analiza comunismului, chiar daca existau semne ca fiul isi renega ascendenta ideologica.”
Prima constatare este ca, in pofida celor peste doua decenii petrecute la Paris, gandirea si mentalitatea lui Dan Culcer au puternice reflexe comunistoide. Tipul de judecata in baza careia copiii celor care nu au “dosar bun” trebuie sa ispaseasca, fiind sortiti excluziunii, este tipic comunista, cu radacini adanci in logica morbida a dictaturii proletariatului.
Ideea ca meritele si valoarea personale trebuie sa recomande o persoana in profesiunea sa este respinsa de Dan Culcer, el parand a fi mai degraba cantonat intr-o gandire cadrista sugestiv exprimata prin celebra “minte multa nu se cere” deopotriva cu “respingerea atitudinilor impaciuitoriste”.
Vladimir Tismaneanu este recunoscut drept cel mai competent si mai valoros analist si critic actual al perioadei comuniste. Face parte din categoria unor ganditori precum Djilas, Koestler, Furet, Basancon, toti veniti
din stanga comunista si, in baza profundei cunoasteri a acelei realitati, autori ai unor lucrari esentiale pentru
intelegerea, criticarea si demontarea sistemului.
Cu toate acestea, Dan Culcer doreste pedepsirea exemplara a lui Vladimir Tismaneanu si excluderea sa de pe orice pozitie pentru care il recomanda incontestabilele sale merite personale si profesionale pentru “vina” ca tatal sau a fost adeptul ideologiei comuniste si- se subintelege- nici fiul nu poate fi altfel (desi relatia infrarationala cu familia a fost detaliata de Vladimir Tismaneanu in “Ghilotina de scrum”).
O astfel de opinie- si, inca, venita din partea unui scriitor- este de-a dreptul ridicola.
Autoexpunerea lui Dan Culcer la ridicol sporeste cand pare a “uita” ca Vladimir Tismaneanu transmitea, din 1983, la Europa Libera, la BBC, la Vocea Americii.
Afundarea lui Dan Culcer in ridicol devine evidenta cand “uita” ca Vladimir Tismaneanu era radactor al trimestrialului Agora, revista alternativa din exil, deopotriva cu Paul Goma.
Dan Culcer ajunge sa se confunde cu ridicolul cand “uita” textele lui Vladimir Tismaneanu de demascare a comunismului si, de exemplu, volumele „Arheologia terorii” si „Stalinism pentru eternitate”; cand “uita” afirmatiile lui Vladimir Tismaneanu legate de existenta unei continuitati a Securitatii in perioadele antedecembrista- postdecembrista (intru reamintire: in “Balul mascat” Vladimir Tismaneanu precizeaza limpede toate aceste lucruri si, referindu-se la Cartea Alba a Securitatii, argumenteaza ca a fost, de fapt, o tentativa de exonerare a Securitatii).
Jenante dovezi de “uitare” mai ales ca “Asymetria” l-a contestat nu o data pe Vladimir Tismaneanu pentru “culpa genetica”, indiferent de falsa poza de intelectual critic arborata de Dan Culcer!
Descalificanta pentru D.C. este autoplasarea sa in zona “locuita” si de gruparea de joasa extractie intelectuala cuprinzandu-i, de exemplu, pe Victor Roncea, Vladimir Alexe, care au difuzat, de-a lungul anilor, teze de acest gen. Ca sa nu mai discutam de raposatul Mihai Pelin si de “discipolul” acestuia, Petru Romosan. Enumerarea ar putea continua (eventual, ar putea-o face Dan Culcer, caci ii cunoaste bine pe toti cei din acea categorie) dar ma opresc aici caci imi repugna proximitatea imundului.
si Vladimir Tismaneanu nu sunt decat cele doua fete ale aceleiasi monede. Intocmai ca un alt „cuplu” celebru, Vadim si Tokes. De fapt, Dan Culcer ii face un foarte mare serviciu lui Vladimir Tismaneanu criticandu-l. Baietii joaca bine, la ambele capete. Nu trebuie sa revina d-na Aya si sa incerce a demonstra nedemonstrabilul… nu-i obligatoriu ca dl Tismaneanu sa fi avut vreo relatie cu Securitatea (dar nici intru totul exclus nu poate fi!), ca sa aiba nevoie de „serviciile” lui Dan Culcer. Despre care asa cum spuneam, se stie ce hram poarta… si nu de ieri, de alaltaieri… Restul e „poveste”…
Ovidiu Simonca si problema antisemitismului
Marturisesc ca nu-mi face nici cea mai mica placere sa scriu aceste randuri. Editorialul lui Ovidiu Simonca din Observator Cultural este plin de inexactitati si afirmatii care distorsioneaza natura activitatii actuale a IICCMER. Trec peste atitudinea condescendenta (ori chiar mai rau) in raport cu mine si dl Mihail Neamtu, ca si peste suveranul dispret aratat fata de un demers stiintific perfect normal precum conferintele academice. Nu cred ca problema expertizei stiintifice validata international in analiza si interpretarea dictaturii comuniste din Romania poate fi expediata atat de usor. Trec peste ignorarea scolilor de vara, a colaborarii cu Arhivele Nationale, cu CNSAS, cu Fundatia “Corneliu Coposu”, cu Fundatia “Konrad Adenauer”, cu Asociatia “21 Decembrie”, cu Institutul Diplomatic Roman pe linia recuperarii mostenirii exilului democratic. Trec peste ignorarea portalului mineriadei, a expozitiei din pasajul Pietii Universitatii, elemente cheie pentru a pricepe atacurile antisemite recente impotriva mea ca Presedinte al Consiliului Stiintific (cei cativa demonstranti protestau impotriva “anexarii” analizei mineriadei de catre “Tismaneanu si ai lui”).
Ceea ce uimeste este faptul ca dl Simonca oculteaza faptul ca IICCMER a continuat sa ofere elemente dezbaterii publice pentru aducerea in fata justitiei a criminalilor securisti (v. workshopul despre calaul Gh. Enoiu “Tortura este profesiunea mea”), continua sa publice fisele matricole ale detinutilor politci, colaboreaza cu Evenimentul Zilei in mod constant pe teme legate confruntarea cu trecutul dictatorial, analizeaza sistematic institutiile comuniste (v. recenta dezbatere despre Comisia Controlului de Partid), sustine aparitia unor carti de mare valoare legate de crimele comunismului, este implicat in proiectul Muzeului National al Dictaturii Comuniste. Nu este scopul meu sa documentez aici exhaustiv aceste contributii. Exista site-ul IICCMER care poate fi consultat de orice persoana interesata. Exista o conducere executiva care poate oferi suficiente informatii. Personalizarea excesiva a discutiei si fixarea obsesionala pe persoana mea (ori pe a altcuiva) mi se par penibile si pagubitoare. Dar si revelatoare, din nefericire. Dragos Paul Aligica a publicat anul trecut in Idei in dialog un articol ce-si mentine pe deplin actualitatea (“Controversele Tismaneanu”). Trec si peste ideea absurda ca oameni ca H,-R. Patapievici ori Mircea Mihaies ar fi cumva “remorcati” de mine pentru a servi o fictiva masina progandistica pro-Traian Basescu. Nu ni se acorda, se pare, creditul autonomiei de gandire. Oricum, in spiritul jurnalisticii autentice, ar fi normal ca Ovidiu Simonca sa viziteze IICCMER si sa constate la fata locului ce se face si ce nu se face acolo. Firesc ar fi sa compare ceea ce se face in Institut cu obiectivele stipulate in mandatul nostru.
Ar trebui discutat atent si responsabil un lucru extrem de important: niciun fel de atitudine publica a mea ori a oricui altcuiva, pro sau anti o personalitate politica, nu poate justifica in chip “cauzal” (vantul si furtuna) antisemitismul. O interventie pe forumul OC semnata “Aya” lumineaza cu exactitate acest element. A afirma (ori a sugera) public acest fals nexus (VT a imbratisat cauza lui Traian Basescu, a devenit un “propagandist”, a mers la Neptun in 2007, a zamislit “vantul”, deci iata de unde se naste “furtuna”) il califica, din punctul meu de vedere, uman dar si profesional, pe Ovidiu Simonca drept promotor al unei argumentatii de tip antisemit (deocamdata rusinat). Andrei Plesu a publicat recent in Adevarul un text cat se poate de limpede legat de aceste atacuri venite dinspre extrema dreapta (revista Axa si alte asemenea formatiuni). Nu e vorba de mine, ci de un principiu: antisemitismul este intolerabil, este imund, este abject. Fara niciun fel de adaugiri, fara explicatii suplimentare, fara echivocuri si mai ales fara inventarea de cauzalitati justificative.
Judecarea cuiva pe baza de antecedente genetice (origine sociala ori etnica) este o atitudine inadmsibila si repugnanta. Niciun intelectual democrat nu poate accepta acest gen de cauzalitate pe care istoricul Leon Poliakoff o definea drept diabolica. Exercitiul de schiopatanda logica si inexistenta empatie al lui Ovidiu Simonca este un ecou al pozitiilor de genul: ”X” a colaborat cu comunismul, “X” este evreu, de ce se mira “X” ca este atacat de pe pozitii antisemite (pe care eu, fireste, am grija sa le declar blamabile). Daca Ovidiu Simonca tinea sa condamne aceste atacuri pestilentiale trebuia sa se mentina la subiect, nu sa propuna o divagatie explicativa, de fapt o rationalizare menita sa devina justificare. Nu stie el oare ca, spre a relua ideea lui Sartre, nu evreul creaza antisemitismul, ci antisemitii il construiesc pe evreu? Nu este la curent cu scrierile unui cunoscut prozator roman pentru care exista o legatura (tot quasi-cauzala) intre “comportamentul evreilor” in iunie 1940 si masacrele antisemite care au urmat dupa iunie 1941? Ovidiu Simonca are merite importante in jurnalistica democratica romaneasca. In ultimii ani am ajuns pe pozitii adeseori divergente, chiar greu de reconciliat, dar n-am uitat dialogurile noastre. El nu este Dan Culcer, iar Observator Cultural nu este Asymetria. N-as polemiza niciodata cu Dan Culcer tocmai pentru ii stiu fixatiile. Cum nu polemizez cu Vadim si altii ca el. Ovidiu Simonca a facut si erori (intre acestea,cum probabil o recunoaste chiar el, increderea in Cornel Nistorescu la un ceas cand acesta nu mai avea nici cea mai mica legatura cu fostul director al Evenimentului Zilei din anii luptei impotriva mexicanizarii tarii). Toti putem face ceea se cheama des faux pas. Putem discuta multe lucruri in care suntem in dezacord cata vreme nu practicam critica de anihilare. Daca as fi in locul lui Ovidiu Simonca mi-as reciti textul si as intelege ca am alunecat pe o panta lamentabila. Sper sincer ca nu si ireversibila.
PS Este interesant ca dl Simonca face un numar considerabil de precizari pe forum, de dimensiuni egale cu editorialul sau. Ramane insa faptul ca articolul se intituleaza “Cine seamana vant culege furtuna” si se refera expressis verbis, in primul paragraf, la atacurile antisemite impotriva mea, dupa care urmeaza povestea “cauzelor furtunii”. Unele dintre aceste atacuri infame au fost respinse cum se cuvine in articolul mentionat al d-lui Andrei Plesu. Simplu, clar, transant, fara fandari si fara trimiteri piezise la pretinse explicatii pentru ceea ce este absolut nejustificabil. Aceste atacuri nu au nimic de-a face cu schimbarea conducerii IICCMER ori cu analiza pe care o fac situatiei din Romania si pe care Ovidiu Simonca o considera “propaganda pro-Traian Basescu”. Ele dureaza din anii 90, cum usor poate constata dl Simonca daca va rasfoi presa extremista (si numai, ba chiar si cea fesenista) a epocii. Ii reamintesc ca in 2006, in Ziua, doamna Miruna Munteanu publica un articol cu “argumente” similare celor din Asymetria intitulat “Tismaneanu, comunismul si evreii”. Mi-e teama ca noua tematica, la care regret sa-l vad subscriind, ar suna “Tismaneanu, Basescu si evreii”. Asociat asadar cu Basescu, sustinandu-l pe acesta, Tismaneanu sa nu se planga ca devine tinta atacurilor antisemite. “Cui i-e frica de lup nu se duce in padure”. Deci, devenind, in opinia sa, “partizanul” lui Traian Basescu as fi declansat “furtuna antisemita”. Imi pare rau, dar nu am cum sa accept o asemenea logica intoarsa pe dos. Este un non sequitur care ma stupefiaza
…si tot mai jenant; mi se pare ca Obs Cultural devine un fel de Pravda: executii sumare, istorici cu fixatii (gen Marius Oprea) etc
ranchiuna, resentimentul, cam cestea sunt marile calitati ale acetor falsi jurnalisti ce se dau mari constiinte…
ps. pt dna Musat: merg afacerile cu firma de avocatura, cu Patriciu?
ps.1 sper sa publicati comentariul!
Stimate domnule Simonca,
Va rog sa-mi permiteti aceasta modesta contributie ca ecou la ultimul comentariu pe care domnia voastra l-ati postat la adresa cititorilor si contributorilor la dezbaterea legata de articolul pe care-l semnati.
Reactia mea se refera la importanta esentiala a presei libere,civilizate, doritoare de adevar, asa cum o preconizati si o practicati la Observator si asa cum personal o percep.
Dupa cum bine stiti, într-o perioada anterioara, dar tot atât de tulbure, dupa catastrofa razboiului, de la tribuna revistei Combat, Albert Camus a insistat cu o tenacitate exemplara sa se reconstruiasca în Franta corpul jurnalistic atât de necesar reînvierii sperantei nationale în aceasta tara.
Reactia de atunci lui Camus îmi evoca mie, de aici, de pe malurile Senei, situatia pe care o traiti si pentru a va încuraja, a va sustine si a va ruga sa ma numarati printre cititorii dstra fideli, dati-mi voie sa va copiez cu respectul cuvenit câteva din frazele acestui mare om si jurnalist care a fost Camus, în semn de solidaritate cu misiunea nobila pe care va straduiti sa o împliniti: \\\”Notre désir, d\\\’autant plus profond qu\\\’il était souvent muet, était de libérer les journaux de l\\\’argent et de leur donner un ton et une vérité qui mettent le public à la hauteur de ce qu\\\’il y a de meilleur en lui. Nous pensions alors qu\\\’un pays vaut souvent ce que vaut sa presse. Et s\\\’il est vrai que le journaux sont la voix d\\\’une nation, nous étions décidés, à notre place et pour notre faible part, à élever ce pays en élevant son langage. A tort ou a raison, c\\\’est pour cela que beaucoup d\\\’entre nous sont morts dans d\\\’inimaginables conditions et que d\\\’autres souffrent la solitude et les menaces de la prison. […] Puisque les moyens de nous exprimer sont maintenant conquis, notre responsabilité vis-à-vis de nous-mêmes et du pays est toute entière. […] La tâche de chacun de nous est de bien penser ce qu\\\’il se propose de dire, de modeler peu à peu l\\\’esprit du journal qui est le sien, d\\\’écrire attentivement et de ne jamais perdre de vue cette immense nécessité où nous sommes de redonner à un pays sa voix profonde. Si nous faisons que cette voix demeure celle de l\\\’énergie plutôt que de la haine, de la fière objectivité et non de la rhétorique, de l\\\’humanité plutôt que de la médiocrité, alors beaucoup de choses seront sauvées et nous n\\\’aurons pas démérité.\\\” (Albert Camus, \\\”Critique de la nouvelle presse\\\”, 31 aout 1944, in \\\”Camus à Combat, Ed. Gallimard, 2002, pp. 160-162)
Mesajul acestui om de mare onestitate pe care am vrut sa vi-l împartasesc este si un gest de încurajare în munca dstra dificila si delicata.
Primiti cordiale salutari de departe si un pic de caldura sulfeteasca merituoasei redactii a Observatorului.
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=974
Antisemitismul imaginar – pentru boicotarea analizei radicale
Avea oare nevoie Domnul Șimonca de un pretext, adică de publicarea articolului lui Ioan Roșca în Asymetria, articol preluat de altfel de pe situl autorului, http://piatauniversitatii.com pentru a se delimita de așa-zisul antisemitism al autorului, că să aibă mai multă libertate în a-l critica pe Vladimir Tismăneanu?
Pare să fie o lovitură de biliard destul de reușită. Precizez, în treacăt, că Asymetria este o revistă ce apare din anul 2000, nu un blog. Dar asta e un aspect secundar.
O Aya, activistă pe bloguri, a diseminat (off topic) pe diverse canale afirmația și, chipurile, analiza, articolului lui Ioan Roșca, creînd impresia, tipic propagandistică, prin repetarea minciunii, a insinuării, că este vorba de un atac «antisemit» contra «evreului Tismăneanu». Nici vorbă. Dar în România nu se merge la sursă decât rareori.
Aproape toată lumea știe că Vladimir Tismăneanu este evreu. Ei, și?! Nu de asta îl lăudăm, vor zice unii, deși nu e sigur că e așa, nu de asta îl criticăm, vor zice alții, deși nu e sigur că este așa.
Pentru mine, și într-un caz, și în celălalt, confuzia de criterii este jenantă, chiar dacă nu e vizibilă, declarată. Delimitările lui Ovidiu Șimonca îmi dovedesc că pentru a avea dreptul de a critica un ins, care este întîmplător evreu, ai nevoie să strigi că nu de asta o faci, ca să nu te trezești cu toroipanul peste ceafă, de la paznicii Castelului.
Și totuși apartenența la un clan, la o comunitate, la o familie, la un grup, la un curent, la un partid, la o familie chiar, nu sunt fără semnificație. Sociologii o știu, au demonstrat-o. Chestiunea este că atunci cînd se fac legături de acest gen, efectul lor asupra comportamentului social trebuie demonstrat cu argumente serioase și nu prin insinuări. Deși, dată fiind partea umbroasă a societății umane, societate care nu este, din fericire, transparentă, legăturile clanice sau de altă natură nu se văd totdeauna. Deci, demonstrația e dificilă.
De pildă prețuirea reciprocă, exprimată public, dintre doi bărbați, frumoși sau nu, poate fi taxată ca o înclinație homosexuală, de către suspicioși. în felul acesta argumentul intelectual, al stimei pentru valoare va fi imediat întinat, pentru homofobi, de pildă.
Culmea ar fi ca cineva să explice solidaritatea evidentă dintre Mircea Mihăieș și Vladimir Tismăneanu în vreun astfel de fel, în loc să ne limităm la ipoteza mult mai plauzibilă a prieteniei bazate pe prețuirea reciprocă sau pe intereselor comune.
Cum se încearcă acum demonetizarea analizelor și opiniilor lui Ioan Roșca? Prin acuza de antisemitism și o ipotetică obstinație anti-tismăneanu, ceea ce, dintr-o singură manevră exclude orice discuție privind eventualele critici întemeiate ale lui Ioan Roșca sau ale altora, inclusiv aici, ale lui Șimonca, la adresa prestației publice sociale a expertului în anticomunism. Deși există destule aspecte criticabile. De pildă, se vede clar că expertiză lui V.T. are limitele ei doctrinare, calul de bătaie al expertului nu este comunismul generic ci mai ales ceaușimul, adică național-comunismul. O comparație între vocabularul analitic folosit la noi, de unii sau de alții dintre experți, —căci sunt mai mulți totuși—, pentru abordarea critică a celor două etape ale sistemului social postbelic din România, ar merita să fie făcută, pentru a valorifica subtextul ideologic generativ.
în cazul textului polemic al lui Ioan Roșca, (care poate fi citit aici, Scrisoare deschisă către Sorin Ilieșiu, pentru cei ce nu înghit pe nemestecate metoda este acuza de antisemitism, —de închis gura și de derutat strînsura — combinată cu eludarea restului contribuțiilor sale la cercetarea temei. Prin evitarea citării, a analizei pe text, se dorește îngroparea demersurilor sale tenace și radicale, sub lespedea grea a tăcerii sau ignoranței.
în Observatorul cultural, acțiunea e reluată printr-o altă lovitură a cozii de biliard, (așa se zice, sau coadă de topor e mai corect!? ), și de data asta sub pana jucătoarei Aya, care spune, fără nici cea mai mică intenție de a demonstra, că Ioan Roșca ar fi un « (personaj foarte discutabil ca „orientare” intelectuală și competență analitică) ».
De ce ar fi așa ? nu se știe!
¿Se va duce cineva la cele două situri realizate de Ioan Roșca, își va aminti cineva că acest cercetător a adunat mii de documente, vărsate la dosarele gestionate pînă nu demult de procurorul Dan Voinea, care ar fi putut și pot încă, înainte de a fi distruse din neglijență sau rea intenție, prin vreun ordin de sus, să servească la deschiderea unui real proces al comunismului, dar și al Tranziției?
Corelarea asta deranjează, probabil sau mai ales, fiindcă Ioan Roșca cere insistent și public, din 2005 încoace, să se lege cele două acțiuni și să se considere toate NUP-urile emise pînă acum ca fiind ilegale deoarece termenele de judecată nu puteau curge liber în condițiile corupției din justiție și a controlului politic asupra justiței practicat la noi din 1990 încoace.
în cadrul activității sale de la IICCMER, Vladmir Tismăneanu anunță, în martie 2010, ceea ce alții, de la Ioan Varlam la Ioan Roșca cer cu voce tare demult. IICCMER anunță un program de viitor: citez dintr-un rezumat al (a href=”http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6991901-institutul-condus-vladimir-tismaneanu-anunta-isi-extinde-activitatea-investigare-abuzurile-comise-regimul-comunist-revolutie-mineriade.htm”>Agenției HotNews) :
« IICCMER va continua in baza HG-ului care ii reglementeaza activitatea sa investigheze abuzurile impotriva drepturilor omului comise in intervalul regimului comunist 1945-1989 si perioada imediat urmatoare (Revolutie si mineriade). Reafirmam ca obiectivul nostru esential este acela de a identifica datele relevante in vederea constituirii cadrului legal necesar pedepsirii celor vinovati in conformitate cu legislatia romana si internationala. Institutul sprijina integrarea in legislatia autohtona a tuturor conventiilor si acordurilor internationale relevante in domeniu.
Totodata, IICCMER militeaza pentru incorporarea in legislatia româneasca a tuturor documentelor care prevad declararea ca imprescriptibile a crimelor comise in timpul regimului comunist. De asemenea, IICCMER va promova proiecte legislative in directia extinderii posibilitatilor de investigare obiectiva si nonpartizana a evenimentelor tragice si abuzurilor din epoca comunista si perioada imediat urmatoare (Revolutie si mineriade). Mai mult, IICCMER va asigura informarea prompta a opiniei publice referitor la efectele acestor actiuni. Vedem conlucrarea dintre IICCMER si societatea civila drept indispensabila.
IICCMER ramane fidel unei viziuni ce pune accentul pe dezvoltarea unei culturi a democratiei si libertatii, omagiind memoria victimelor si analizand mecanismul de functionare al regimului totalitar, instalat dupa 6 martie 1945. Nu este asadar vorba nicicum de o restrangere a vreunei activitati a IICCMER. Dimpotriva, pe langa continuarea consecventa a activitatilor actuale, s-a deschis posibilitatea analizei evenimentelor din decembrie 1989 si ale anului 1990. Cum se stie, aceasta investigatie este o cerinta insistenta, urgenta si legitima a numeroase organizatii ale societatii civile.»
Deși cunoașteau activitatea lui Ioan Roșca, ambii, expertul și autorul de apeluri, se fac că o ingoră. Se va striga, imediat, că Ioan Roșca îi atacă pe acești angelici militanți, doar fiindcă nu l-au luat în seamă, iar Aya a și dat tonul declarându-l imediat «personaj foarte discutabil ca „orientare” intelectuala si competență analitica». Fiindcă, de bună seama, competența analitică a noului vînător de «antisemiți» ar fi undeva stabilită. La Poartă ? Nu am încă dovada.
Dacă orientarea și activitatea publică, înscrisă și coerentă, a ui Ioan Roșca sunt discutabile, atunci de ce nu le discutăm în realitatea lor complexă, de ce se iau fragmente și se construiește un portret pe baza căruia s-ar dori și trebuie discreditat?
Dacă argumentele lui Ioan Roșca privind activitatea lui Sorin Ilieșiu nu sunt valabile, se pot găsi contraargumente. Nu devieri de la subiect, de genul celor practicate activ și statornic de Aya sau de Ăia.
Textele sut accesibile. Domnul Șimonca se teme să le discute, sub pretextul că nu vrea să contribuie la difuzarea unor «antisemitisme». Dar pot să-l asigur pe Ovidiu Șimonca, sau pe alți oameni de bine, că nu e vorba de Protocoalele înțelepților Sionului ci de studii cît se poate de onorabile. După lectura lor o să putem discuta.
Ioan Roșca are multe rațiuni ca să se îndoiască și să se delimiteze de sensul acțiunilor combinative ale lui Sorin Ileșiu, acesta fiind subiectul articolului din Asymetria (nu Tismăneanu, cum lasă să se creadă Aya sau Ovidiu Șimonca, în Cine seamănă vînt culege furtună, Observatorul cultural, nr. 537, 2010).
Și delimitarea se operează clar : «Ca si alti rezistenți, declarați „radicali”, am fost eliminat, de către armata de trepăduși civici care și-au câștigat viața din simularea combaterii nelegiurii comise în România. Nu numai că nu regret că am fost exclus din aceasta sectă, dar mi-a rămas ca singură bucurie/mândrie faptul că nu am aparținut ei, că nu am câștigat nici un singur leu, nici un singur contract, nici un singur post, nici o singură bursuliță – cultivînd anticomunismul. Falșii contestatari au fost tolerați de regim numai pentru că au lătrat fără să muște, așa că le deplâng „succesele” materiale si de imagine.»
într-o povestire, Soljenițin evocă soarta și comportamentul câinilor de pază dresați, după desființarea lagărelor din Gulag. O manifestație de 1 Mai, probabil, organizată înr-un orășel, adună cetățenii în coloană. Câinii, rămași fără stăpâni, dar bine dresați, în căutare de hrană și de noi stăpâni, vin din stepă, unde rătăceau lihniți, și se înșiruie de cele două părți ale coloanei de manifestanți mânați de entuziasmul fricii, reluînd rolul de paznici pentru care fuseseră educați. Iar cînd oamenii din coloană, după trecerea triumfală prin fața tribunei, vor să se ducă spre casele lor sau să bea ceva la botul calului, câinii se dau la ei, îi mușcă de pulpe și le interzic să iasă din coloană. Asta va fi fiind metafora corectitudinii politice pe care o slujesc cîinii de pază reciclați.
Dan Culcer
De ce, totusi, Vladimir Tismaneanu nu i-a dat lui Klaus Iohannis sansa lui Carol, ci a facut analogia cu Maurer? Raspunsul la aceasta intrebare nu este greu de formulat. Asta inseamna propaganda, manipulare, semanarea neincrederii. In cazul acesta punctul de plecare a fost etnia unei fiinte umane.
Mai jos redau fragmentar (de pe blogul \”Memorie, libertate, moderatie) un punct de vedere cel putin curios al dlui Vladimir Tismaneanu referitor la nominalizarea de catre asa-numita „coalitie Grivco” (va mai aduceti aminte de atmosfera absolut irespirabila creata de propaganda guvernului Basescu in toamna anului 2009 in tara care se numeste Romania?!) a cetateanului roman de etnie germana, Klaus Iohannis, pentru postul de prim-ministru.
Ce e aici? Numai pentru ca Iohannis e german, trebuia ca un „istoric si sociolog al comunismului” sa faca acea asociere dintre actualul primar al Sibiului si un (poate nu un) oarecare demnitar comunist? Cum sa am incredere in analiza dlui Tismaneanu atunci cand citesc un asemenea text pueril (putin spus)?
Vladimir Tismaneanu
„Miracolul german”: De la Ion Gh. Maurer la Klaus Johannis
16 octombrie 2010
‘Citesc amuzat elogiile aduse formulei spirituale si morale “germanice” a primarului Sibiului. Nu ma pronunt asupra eficientei sale mult-prizate, probabil ca asa stau lucrurile. Dar de la a fi un bun manager urban la a conduce un guvern in plina recesiune economica si cu cateva saptamani inainte de alegerile prezidentiale, in conditiile unei ofensive a majoritatii parlamentare panicata de riscul alegerilor anticipate, deci ale unei polarizari stridente si nu tocmai de bun augur, este cale lunga. Nu mai vorbesc de dificila chestiune a negocierilor cu FMI-ul. Mobilizarea in corpore a fortelor basescofobe sub flamura domnului Johannis ar trebui sa-i dea de gandit celui in cauza. Lui si oamenilor de buna credinta care cred ca este vorba de o candidatura with no strings attached. Grivco nu este un cor de biserica.
Ca istoric si sociolog al comunismului (est european in genere, romanesc in particular) nu simt nevoia sa cobor in timp pana la Carol I. Mai mult, nu ma pot impiedica sa nu constat strania analogie dintre tamaierea politizata a dlui Klaus Johannis si osanalale inaltate candva (in anii 60 si 70) lui Ion Gheorghe Maurer (premierul lui Dej, apoi al lui Ceausescu). Nomenklatura vedea in cinicul avocat ilegalist un fel de lider providential, se prosterna (duplicitar, fireste) in fata lui. Maurer nu a miscat vreun deget ca sa-si apere prietenii inchisi in anii stalinismului dezlantuit. I-a placut sa bea coniac Courvoisier sapte stele si sa vaneze pe domeniile confiscate de la clasa sociala careia ii apartinuse si el candva.
Maurer obisnuia sa spuna: “Tatal meu a fost neamt, mama frantuzoaica, iar eu sunt roman get beget”. Radea cu hohote, in particular, de tracomania oficiala. S-a zidit in jurul lui Maurer mitul diplomatului rafinat, al juristului eficient, al socialistului luminat. In realitate, a fost cinicul perfect. Oportunistul desavarsit. Paul Niculescu-Mizil credea in ceva, Maurer doar in el insusi. In martie 1965, de coniventa cu Emil Bodnaras, Maurer l-a propus pe Ceausescu drept succesor al lui Dej. A crezut ca il va manevra, ca va fi pionul sau, in realitate s-a trezit el insusi manevrat, ba chiar umilit. (…)
Ar fi neindoios util pentru dl Johannis sa tina seama ca birocratiile parazitar-profitocratice au abuzat si in trecut de mitul “germanului magic”. Singurul lucru de care le-a pasat atunci, ca si acum, este sa-si mentina puterea.
In rest, legat de situatia actuala, nu pot decat sa subscriu la cuvintele recent publicate de Cristian Preda pe blogul sau:
“Pe scurt: instituția Parlamentului nu mai e liberă, pentru că ea a fost acaparată de către partide.
A venit timpul să redăm Parlamentul cetățenilor! Așa ceva nu se va putea face cu cârpeli și improvizații sau cu partide care nu văd răul din propria ogradă, ci doar din curtea vecinilor.
E nevoie, de fapt, de un nou regim.
Un regim bazat pe o revoluție constituțională.
Un regim întemeiat pe libertățile cetățenești, iar nu pe anarhia și pe delirul partidelor de acum.” ‘
In 5 martie 2010, am publicat un interviu cu Marius Oprea, la citeva zile dupa ce Guvernul Boc, fara nici un fel de explicatii, il inlocuia din functia de director al Instiitutului de Investigare a Crimelor Comunsimului din Romania (fostul IICCR, devenit IICCMER).
Marius Oprea preciza, in acel interviu, publicat in „Observator cultural”, nr. 515, ca a facut peste 400 de sesizari catre Parchetul General, prezentind probe pentru cercetarea unor tortionari ai regimului mcomunist.
Citez din interviul cu Marius Oprea:
„Actualul regim, pe de o parte, a condamnat comunismul, pe de altă parte, tot acest regim nu vrea să vadă nici un activist sau securist în puşcărie. La toate dosarele pe care noi le-am înaintat spre Parchet, dosare bazate pe expertize diverse, de natură arheologică, medico-legală, i-am identificat şi pe cei care au ucis, torturat sau răpit. I-am identificat cu nume, prenume, funcţia de atunci, am prezentat faptele. Şi, în toate cazurile, ni se dau soluţii de NUP (neînceperea urmăririi penale) şi SUP (suspendarea urmăririi penale). Asta înseamnă fie că autorităţile judiciare nu înţeleg că în ţara asta a fost condamnat comunismul, fie că această condamnare a comunismului a fost una de faţadă. O condamnare politică, fără consecinţe, fără vinovaţi care să răspundă în faţa legii. (…) Nici un rezultat, nici o cercetare, nici o condamnare”.
Mai departe, tot in cuprinsul acelui interviu, Marius Oprea preciza:
„Noi, la IICCR, am făcut dosare referitoare la torţionari, le-am înaintat justiţiei, le-am trimis la Parchetul General. Din nefericire, nici unul dintre cei prezentaţi de noi în dosare cu probe serioase nu este adus în faţa instanţei. Şi nici nu cred că va fi adus. De acum încolo, din cîte am înţeles eu din spusele domnului profesor Tismăneanu, Institutul se va ocupa de condamnarea comunismului în latura ei ideologică. Aici este o diferenţă clară de opinie între mine şi domnul profesor Tismăneanu. Eu nu cred că o ideologie poate fi adusă în faţa instanţei judecătoreşti. Eu cred că oamenii care au comis crime pot fi aduşi în instanţă. Şi nu sînt aduşi, deşi noi furnizăm probe, dosare, mărturii. Eu cred că asta a supărat, că am arătat, împreună cu toţi colegii mei de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, inconcreteţea măsurilor practice de condamnare a comunismului. Comunismul este condamnat la nivel teoretic, în simpozioane. Eu sînt sătul de simpozioane de condamnare a comunismului”.
Iar acum, citeva precizari.
1. Sintem in august 2010. Ati auzit, de cind noua echipa condusa de Vladimir Tismaneanu s-a instalat la conducerea IICCMER, sa fie cercetat vreun tortionar al comunismului? N-are dreptate Alina Mungiu-Pippidi sa vorbeasca despre „anticomunismul de conferinta”?
2. Nu-l judec, nu l-am judecat niciodata pe Vladimir Tismaneanu pentru originea sa evreiasca sau pentru ca, in familia sa, au fost activisti comunisti. Cind a fost atacat in „Ziua” la un mod imund, de Vladimir Alexe, am reactionat in „Observator cultural” („Dincolo de injuratura”, nr. 312, 18 mai 2006). Revista „Observator cultural” a procedat la fel si cind Gabriel Liiceanu a fost atacat, tot in „Ziua”, de ziaristul Ion Spanu.
3. Articolul meu se refera la activitatea lui Vladimir Tismaneanu din ultimii ani, ani in care domnia sa s-a transformat din „cercetator” in „propagandist”. N-am contestat niciodata competentele sale stiintifice, identificabile in cartile publicate in Statele Unite si in Romania.
4. Am fost uimit de elogiile pe care i le-a adus presedintelui Basescu. Elogii care au vizat si deconspirarea trecutului comunist. A facut Romania lumina in trecutul sau comunist? Avem vreun condamnat pentru crimele si faradelegile intimplate inainte de 1989? Ar fi bine sa recitim afirmatiile lui Marius Oprea!
5. Nu cred ca lui Vladimir Tismaneanu i-a facut bine implicarea in politica, de partea presedintelui Basescu. Poate fi un detaliu, dar mie filmul mi s-a rupt cind am aflat ca mai multi intelectuali s-au suit in avionul prezidential ca sa mearga la consultari cu presedintele, la Neptun. In orice tara din lume, presedintele se poate consulta cu oricine. Dar ce fel de consultari sint acelea cind presedintele plateste avionul, cind totul are aspect de sezatoare cimpeneasca, cind Catalin Avramescu isi ia si sotia, si cind, de fapt, n-au fost nici un fel de consultari, ci doar o cale a presedintelui de a-si agata la butoniera citiva intelectuali…
6. Ramin la parerea ca doi demnitari ai statului roman, Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies, cita vreme erau/ sint la ICR, trebuiau sa se abtina de la orice manifestare politica partizana. Or, ei au fost si sint gata, cu orice prilej, sa-l apere pe presedintele Basescu. Ei scriu nu atit elogii pentru presedinte, cit atacuri virulente impotriva celor care nu sint de partea lui Traian Basescu. Curata terenul ca sa paseasca falnic presedintele…
7. Pentru mine, persista in continuare o problema-intrebare, pe care am si publicat-o in „Observator cultural” (nr. 517, din 19 martie 2010): „Nu poate continua Vladimir Tismăneanu să cerceteze comunismul românesc ca şi pînă acum? De ce, după ce Comisia Prezidenţială Consultativă şi-a încheiat activitatea, Vladimir Tismăneanu a vrut să se instaleze fix la IICCMER? Comunismul poate fi studiat „ştiinţific“ numai prin înlăturarea lui Marius Oprea? Din acest punct de vedere, prezenţa domnului Tismăneanu la IICCMER este o uzurpare. Aici, problema „conştiinţei“ este una fundamentală. Nu poţi să construieşti nimic durabil printr-un „păcat originar“, prin înlăturarea unui coleg. Vladimir Tismăneanu insistă să-i luăm în seamă precizarea că nu va fi plătit pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER. Chestiunea nu înlătură problema „conştiinţei“, a modului în care a orchestrat această înlocuire încă din martie 2009. Părerea noastră este că celorlalte persoane cu funcţii remunerate, aduse de Vladimir Tismăneanu la IICCMER, li s-a oferit şi o răsplată pentru sprijinul pro-Băsescu din campanie”.
8. Despre situatia de la IICCMER si cercetarea, in justitie, a tortionarilor comunismului nu i-am vazut preocupati, de cind Vladimir Tismaneanu este acolo (martie 2010), pe domnii Patapievici si Mihaies!
9. Daca Mircea Mihaies i-a facut un portret caustic lui Crin Antonescu – multe reprosuri intemeiate i se pot face acestui lider PNL, care nu se prea ia in serios si care nu cauta sa propuna oameni si un program alternativ de guvernare – de ce n-a amintit, totusi, de propunerea cu Klaus Johannis, premier? Parerea mea este ca propunerea cu Klaus Johannis a enervat zona Cotrocenilor si trebuie facuta cit mai repede uitata. Cum? hiperbolizind defectele lui Crin Antonescu.
10. Orice situatie politica merita dezbatuta. O revista culturala nu poate sa bage capul in nisip, spunind ca politica nu este de domeniul ei. Este! Politica este o forma de cultura! Ne-am obisnuit deja la „Observator cultural”: cind atingem probleme spinoase, imediat sintem taxati drept oameni fara suflet, rai, resentimentari, odiosi, vanitosi, mizerabili.
11. In acelasi numar pe care il aveti in fata, am publicat textul unui cititor, Mihai Alexandru Popa, care prezinta un „caz de plagiat” la Sever Voinescu, prezentind, fata un fata, textul originar si textul lui Sever Voinescu. Aceasta este o problema care trebuie prezentata si dezbatuta? Sau sintem, din nou, resentimentari?
12. Ma intreb, deseori, ce putere are o revista culturala? Dar poate ca nu trebuie sa aiba putere, poate ca e de ajuns sa scriem, sa analizam, sa incercam spunem lucrurilor pe nume. Iar cititorii sa traga propriile concluzii, dupa mintea, sufletului si informatiile fiecaruia. Aici e marea problema: sa ai acces la o informatie completa si sa dai posibilitatea exprimarii unui larg spectru de opinii. Intr-o Romanie greu incercata, macar cu atit sa ne alegem: sa putem discuta liber despre orice situatie. Tacerea n-a facut bine nici unui regim, dimpotriva, atunci cind transparenta este inlocuita cu „perdele de fum” si cu „inchiderea ochilor”, parca nu e cum trebuie intr-o tara ce se pretinde democratica.
Acesta este un mesaj pentru cititorii revistei noastre, indiferent de parerile, de optiunile si de crezurile lor politice, ideologice, culturale, religioase.
Cerindu-mi scuze pentru lungimea mesajului, va invit in continuare sa ne cititi revista si sa ne scrieti opiniile.
Citim fiecare opinie, indiferent de natura acesteia, pentru ca facem o revista care vrem sa fie citita si care sa stea cu fata catre cititor, o revista care sa ia in seama parerile, sugestiile, asteptarile si dorintele cititorilor.
Nu incurajam opiniile injurioase si calomnioase, in schimb confruntarea civilizata si cu argumente este o constanta a revistei noastre.
Cu stima si cu multumiri,
Ovidiu Simonca
Nu credeţi, dle.Şimonca şi dnă. Aya, că logicismul cauzei unice care produce un unic unic efect, în cazul celui mai complex organism/sistem care este societatea, unde unul şi acelaşi efect poate proveni din mai multe cauze, cât şi mai multe efecte pot proveni din una şi aceeaşi cauză – nu vă temeţi c-aţi putea confunda cauzele între cauze şi efectele între efecte? Înclin să cred că, neasumându-vă principiile incertitudinii prin practica asigurărilor, (pentru apartament, pentru accidente, de boală etc.), peste vorbe, vorbe, vorbe… încă n-aveţi de gând să vă detaşaţi nici de parti-pris-uri, dar de raţionalismul naiv.
«Care este cauza acestui atac desfășurat pe multiple si, nu rareori, subtile cai impotriva intelectualului Vladimir Tismaneanu?- se vor fi intreband multi.
M-am intrebat si eu in 2006- cand, subit, dupa ce a fost desemnat presedinte al Comisiei pentru redactaea Raportului, a devenit tinta unor atacuri sordide, din care nu lipsea, explicit sau implicit, “vina” de a descinde din evrei. »- scrie Aya. Uită Aya că Tismăneanu a fost contestat mai ales pentru că nu părea să se potrivească, în calitate de odraslă de activiști comuniști de rang relativ înalt, pentru funcția de președinte al unei Comisii pentru analiza comunismului, chiar dacă existau semne că fiul își renega ascendența ideologică. De ce va fi uitînd Aya acest amănunt?
Domnul Tismaneanu publica articole si analize interesante. Condamnarea comunismului a Presedintelui Basescu a fost ridiculuizata si banalizata de aproape toata galeria de intelectuli, importanta acestei declaratii a fost minimalizata sau considerata inutila. La urma urmei presedintele Basescu nu a fost ales de populatia Romaniei ??? (de doua ori)
Ce rau face Vladimir Tismaneanu ?
Criticati si iar criticati.
Sunteti odiosi, vanitosi si minabili, nici unul din voi nu este capabil de o ideie luminoasa.
@
Ovidiu Simonca
Marturisesc ca raspunsul primit- “Demonstratie cu un colt sfaramat- imi pare dezamagitor. Titlul- scriitoriceste, interesant- nu poate compensa lipsa substantei textului.
Este adevarat ca nu m-am asteptat sa ajung la un acord de opinie cu Ovidiu Simonca, dar este la fel de adevarat ca, in cazul unui raspuns, asteptam o contra-argumentatie consistenta, nicidecum o “fuga motivationala” in zig-zag, ocolind reperele problematice pe care le-am identificat in “Cine seamana vant culege furtuna” si al caror mecanism am incercat sa-l demontez in replica mea.
Constat, in cele doua texte, natura sofistica a pseudo- rationamentului. Punand cap la cap elementele definitorii pentru “Cine culege vant seamana furtuna” si “Demonstratie cu un colt sfaramat” realizez ca am gresit cand, in cazul textului initial, am refuzat sa cred ca ar putea fi real ceea ce, totusi, se incapatana sa se impuna ca evidenta: nexusul cauzal insinuat intre activitatea lui Vladimir Tismaneanu ca intelectual public si “pedeapsa” pe care o primeste sub forma unui antisemitism de caverna.
Nelinistitoare este si insinuarea unei false logici a culpabilitatii evreului imaginar.
Aparent, indexul autorului arata, acuzator, catre atitudini antisemite punctuale- in fapt, este indreptat catre cel vizat de acele atitudini si care s-ar dori a fi sortit unui metaforic si “adaptat” autodafe.
Care este cauza acestui atac desfasurat pe multiple si, nu rareori, subtile cai impotriva intelectualului Vladimir Tismaneanu?- se vor fi intreband multi.
M-am intrebat si eu in 2006- cand, subit, dupa ce a fost desemnat presedinte al Comisiei pentru redactaea Raportului, a devenit tinta unor atacuri sordide, din care nu lipsea, explicit sau implicit, “vina” de a descinde din evrei.
Mai incapatanata decat altii in a merge pe drumul deloc simplu al disjungerii intre reale si false determinari, am reusit sa aflu adevarul.
O parte a intelighentiei romanesti avea sa nu-i poata ierta lui Vladimir Tismaneanu doua lucruri: ca este varf de generatie, legitimat ca atare prin opera sa si ca, tocmai in aceasta calitate i-a fost incredintata misiunea de a identifica adevarul istoric- in vederea scrierii lui- legat de perioada comunista a Romaniei.
Demersul era complicat si necesita o precizie de bisturiu, caci acea perioada are drept caracteristica multitudinea de planuri paralele, alteori suprapuse, alteori intretaiate, mistificari, concluzii formale in baza unor logici fracturate, conexiuni (interne, externe, moscovite) reale mascate prin piste false- pe scurt, dezinformarea (termenul nu este echivalent cu “gresita informare”, nici macar cu “mistificarea”, el desemnand recompunerea falsa a intregului tablou complex al realitatii astfel incat acesta sa fie credibil si sa-l inlocuiasca, in ochii “privitorului”, pe cel autentic, sortit a ramane necunoscut).
Vladimir Tismaneanu este maestru al “inciziilor istorice” si, ca om de stiinta, recunoscut drept cel mai subtil si mai bun cunoscator al fenomenului totalitarismului comunist- atat al resorturilor cat si al intregului- si cel mai valoros analist al acelei epoci.
Celor care se vor fi indoind le recomand sa citeasca volumul lui Vladimir Tismaneanu, “Stalinism pentru eternitate”.
Aceeasi parte a intelighentiei romanesti nu a putut ierta nici ca, fie si altfel decat explicit, scrierea corecta a istoriei Romaniei comuniste va fi legata de numele Vladimir Tismaneanu.
Pe acest fundal, al unui jenant joc al orgoliilor, a fost usor sa fie insinuata, pentru Vladimir Tismaneanu, o noua “vina”, de catre cei al caror interes consta in rescrierea falsa a istoriei Romaniei comuniste si carora autorul Raportului le zadarnicise intentiile.
Inainte de toate, cine sunt acestia:
Sunt cei pe care i-am numit “frontul invizibil care se autoreproduce”, ocupantii “pupitrelor de control” ale Romaniei dupa decembrie 1989. Cei care au legatura cu zona de confluenta (confluenta de interese) intre fosta Securitate si fostele servicii ale Armatei din perioada antedecembrista (o astfel de “zona” a existat (si) inainte de decembrie 1989, in pofida faptului ca Securitatea si fosta DIA erau concurente, chiar adversare), cu fosta Directie Politica a Armatei si cu fosta Sectia Externa a Comitetului Central.
Unii dintre acestia sunt direct implicati in sinistrul mortilor din decembrie 1989, considerati un fel de “victime colaterale” (este stiut ca, dupa executarea lui Ceausescu, asa-zisele “confruntari de strada cu teroristii” erau, de fapt, confruntari intre cele doua servicii importante romanesti, pentru adjudecarea puterii reale, \”loc\” unde se iau hotararile cu efect de modelare a viitorului, mai ales in materie de obiective economice strategice).
Aflarea adevarului istoric i-ar afecta in mod direct pe respectivii si (am mai facut aceasta afirmatie- o intaresc) in plus, ar dezvalui o intreaga structura “neoficiala”, pe care acestia o controleaza, a carei putere a fost reprodusa in toti acesti ani.
(Acestia sunt si cei direct interesati in stoparea cercetarilor facute de Vladimir Tismaneanu si de IICCMER, ratiunile fiind lesne de realizat, motiv pentru care au lansat o mincinoasa informatie- sustinuta, din pacate, si de intelectuali de talia lui Ovidiu Simonca- anume ca Institutul ar incerca, de fapt, sa nu duca mai departe cercetarile. Era clar ca, printr-o elementara translatie se dorea ca, in mentalul colectiv, minciuna aceea grosiera sa fie asociabila, blamabil, cu numele Vladimir Tismaneanu. ).
Le-a fost usor celor la care m-am referit ca, pe fundalul orgoliilor unei parti din intelighentia romana, sa insinueze, legat de Vladimir Tismaneanu, perversa, teribila “vina” care s-ar traduce prin:”istoria Romaniei comuniste nu e scrisa de un roman, dar de un evreu”. Jalnica gandire, penibila motivatie- dar care, din pacate, a fost primita si asimilata, in anumite cercuri, ca un fals “argument” pentru asaltul impotriva lui Vladimir Tismaneanu.
Sigur ca acea parte a intelighentiei macinata de orgolii anti-Tismaneanu cunoaste regula pastrarii bunelor aparente, motiv pentru care condamna, pe forma, manifestarile antisemite avandu-l drept tinta pe autorul Raportului.
In acelasi timp, raspandind public neadevarul flagrant conform caruia Vladimir Tismaneanu ar incerca sa stopeze cercetarile privind elucidarea sinistrului comunist (desi adevarul este exact invers), procedeaza la asocieri care, la nivel subliminal, au ca efect conturarea ferma a ideii ca “evreul” este vinovat pentru impiedicarea aflarii adevarului istoric, caci “evreul” apara tortionarii, in virtutea unei “solidaritati a intereselor antiromanesti”.
Desigur, este ridicol. Francezii spun ca ridicolul poate ucide-se pare ca nu si pe autorii acelui murdar atac impotriva lui Vladimir Tismaneanu.
Se ajunge, astfel, inchizand cercul, la ceea ce formulasem in prima parte a replicii mele: nexusul cauzal insinuat intre activitatea lui Vladimir Tismaneanu ca intelectual public si “pedeapsa” pe care o primeste sub forma unui antisemitism de caverna. Si, la fel de grav, insinuarea unei false logici a culpabilitatii evreului imaginar.
Privind adevarul in ochi, afirm:
“Cine seamana vant culege furtuna”- text completat psihanalitic, as spune, prin “Demonstratie cu un colt sfaramat”- demonstreaza ca intelectualul Ovidiu Simonca nu este strain nici de acea inacceptabila, falsa cauzalitate punitiva vizandu-l pe Vladimir Tismaneanu, nici de falsa logica a culpabilizarii evreului imaginar.
P.S.
Obisnuiesc sa-mi fac documentarea apeland la surse mult mai consistente decat filme si declaratii umorale cu care sunt umplute paginile ziarelor in lipsa de ceva mai bun.
Cel care a asteptat sa vada un film pentru a afla cine a fost Ilie Merce si cum continua sa fie parte a acelui “front invizibil care se autoreproduce”, nu cred ca poate fi in masura sa se pronunte asupra problematicii complexe privind implicatiile influentei securitatii asupra societatii, politicii si economiei romanesti in continuitatea perioadelor antedecembrista- decembrista- postdecembrista, caci pacatuieste prin informare precara.
@Andreea Georgescu
Daca ar exista o majoritate de reviste ca Observator Cultural poate ca multi oameni, printre care si dvs. nu ar fi fost obligati sa se (auto) exileze si sa priveasca ( unii) cu dispret si ingaduinta micile meschinarii de pe malul Dambovitei.
Este bine sa va pastrati distanta sanatoasa de la care puteti improsca, isteric si ridicol, cu fraze pline de „adevar”. Si este de-a dreptul inaltator ca ni-l impartasiti si noua. Adevarul.
Stiti cum se spune: una zici despre foame cu farfuria plina si alta cu ea goala.
@Andreea Georgescu
… fara ura si mici meschinarii. Ma bucura ca nu sunteti marcata de incrancenare isterica si ridicola. As spune ca sunt un pic invidioasa pe dumneavoastra. Atata seninatate… nu ne dati si noua reteta? la alegerile din noiembrie 2009 cu cine ati votat?sau n-ati votat?
Cata ataraxie, ce viata relaxata. Poate ca aveti o situatie linistita financiar, poate ca sunteti intretinuta, poate ca nu va pasa de Romania…
noi, aici, in Romania, credem ca dezbaterea politica e la fel de importanta precum cea culturala. Lasati-i pe cei de „Observator cultural” in pace, n-aveti decat sa nu-i cititi si sa va duceti in tihna exilul. Nu va incarcati cu nervi, cu agitatia romaneasca, dauneaza. Culegeti o panseluta, mancati un mar, faceti o excursie, beti un pahar de vin rosu la masa de pranz (numai unul, asa recomanda doctorul). Ah, ce viata…
Vreti sa va spun ceva: nu cred ca traiti in exil, oamenii din exil au o durere continua fata de Romania. Sunteti de pe aici, de pe Dambovita, ca numai aici polemica, atunci cand se epuizeaza argumentele, se sfarseste cu acuza de ura si resentiment adresata preopinentului.
Poate ar trebui sa schimbati titlul ziarului dumneavoastra in „Observatorul politic”. Sau, cu ceva ingaduinta, in „Observatorul politic si putin cultural”. Altminteri, de la distanta sanatoasa pe care mi-o da (auto)exilul, mi se pare ca sunteti cuprinsi de o incrancenare isterica si ridicola care va impiedica sa vedeti lucrurile cu adevarat importante – anume ca aveti o viata scurta pe care o ratati traind-o in ura si mici meschinarii.
@Aya
1.
In textul meu, folosesc surse deschise, citind din articole de ziar. Dvs vorbiti despre Alina Mungiu-Pippidi, care ar face si ar drege. V-as ruga sa indicati sursele pe care va bazati afirmatiile. Fara probe, interventia dvs, cel putin in cazul Alinei Mungiu-Pippidi, nu este decit o colportare de zvonuri, o demonstratie cu un colt sfarimat, o insiruire de vorbe calomnioase. Care sint probele dvs? Pe ce va bazati?
Cind nu ne convine o afirmatie, putem spune orice despre oricine, putem sa-i inventam cea mai neagra si mai oribila biografie… Nu credeti ca reactionati disproportionat la o simpla afirmatie a Alinei Mungiu-Pippidi? Aceasta a spus, va ofer citatul complet:
„Ce ideologie au alde Prigoană, Dragnea, Blaga, Meleşcanu? Mister. Sau poate ne-a rămas anticomunismul, care – irelevant cum e pentru problemele economice – are totuşi sens într-o ţară în care până şi candidaţii la Patriarhie colaboraseră toţi cu Securitatea şi l-am ales pe cel cu dosarul ars (şi bine am făcut)? Nu: anticomunismul ar fi relevant doar dacă puterea ar fi în stare să aplice o soluţie anticomunistă la vreo mare problemă a zilei. Dar după o încercare absolut neprofesionistă de a trece o lege a lustraţiei, am revenit la anticomunismul de conferinţă, al cărui sediu e, bineînţeles, RA-APPS şi Vila
Lac 2 a lui Ceauşescu, dragă maestrului Tismăneanu, ca şi Neptunul.” (Alina Mungiu-Pippidi, Romania libera, 5 august 2010)
De ce apare pomenita statiunea Neptun? Stiti povestea din iunie 2007? La Neptun – informatie recunoscuta de Administratia Prezidentiala – au fost invitati :
Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Cătălin Avramescu (impreună cu soţia) şi Vladimir Tismăneanu. Presedintele Basescu ar fi avut consultari cu intelectualii amintiti, in primul rind despre legea lustraţiei (aceeasi lege pe care o aminteste, in textul din 2010, Alina Mungiu-Pippidi; am tot facut consultari pe legea lustratiei, inclusiv la Neptun, si a iesit un sfiriiac).
Drumul pină la Constanţa şi retur a fost efectuat cu avionul prezidenţial. Administraţia Prezidenţială a plătit din bani publici cele două zboruri, circa 373 de milioane de lei vechi, preciza, la vremea respectiva, compania Romavia.
2.
Ma combateti si spuneti ca ar fi un neadevar in urmatoarea afirmatie: „neglijam trecutul securistic al ţării şi prezentul în care nimic nu este în ordine”. Haideti sa invitam cititorii sa ne spuna daca e un neadevar in ce am scris.
Pina una-alta, Plesita a murit in patul lui, injurindu-l pe Goma, pe cei de la Europa libera, iar Ilie Merce nu se simtea cu nimic raspunzator de evolutia Securitatii. Poate ati vazut filmul lui Alexandru Solomon, „Razboi pe calea undelor”, cu generalul Ilie Merce, arogant, elogiind Securitatea.
Despre „prezentul în care nimic nu este în ordine” – poate ca ma insel din nou si ii invit pe ciitori sa ne spuna ca avem un presedintele minunat, un premier desavirsit, iar domnii Tismaneanu-Mihaies si Patapievici fac cele mai echilibrate si mai neutre comentarii din toata presa romaneasca. E bine asa? Asa vreti sa scriu, sa scriem?
Ovidiu Simonca
Habar nu aveam ca V. Tismaneanu are origini evreiesti si chiar nu mi se pare interesanta aceasta \”revelatie\”. Oamenii sunt judecati si apreciati ( sau ar trebui sa fie) dupa faptele lor si nu dupa origini. In plus, aceste atacuri nu fac decat sa serveasca persoanei in cauza, ajutand-o sa pozeze in victima! Din pacate vor exista mereu atacuri de acest gen, si tot din pacate nu sunt singurele in acest sens. Ce mi se pare ipocrit este faptul ca lumea se sesizeaza numai cand este vorba de nume \”ilustre\” si nu de oameni oarecare. Acestia din urma sunt mai prejos?
Ce atata tevatura ca \”marele anticomunist\” V.T. este tinta unor atacuri antisemite? Cati altii cu aceleasi origini nu sunt in aceeasi situatie? Sau suntem in plina ferma a animalelor in care toate sunt egale dar unele sunt mai egale ca altele?
Cum bine s-a mentionat in articol, V.T. ar trebui judecat dupa actiunile sale, dupa modul jalnic in care a ajuns un poet de curte si dupa modul si mai jalnic in care isi pastreaza acest rol. Probabil tinteste la cel de bufon al regelui…..
Greu, greu: un singur post si atatia candidati!
…”ori de antiromânişti ori de antisemiţi…”, în loc de „…ori de ultranaţionalişti ori de antisemiţi…”, cu scuze.
Draga Doamna Carmen Musat, draga Domnule Simonca, nu sunteti singuri, dar multi dintre cei care gandesc la fel trebuie sa se dezbare de teama de a vorbi/scrie despre ceea ce cred! Nu exista azi „umbrele” mai otravite decat spitalele noastre sau sau scolile/facultatile unde ne trimitem copiii la invatatura (cei care mai pot sa-si permita un asemenea lux!). Avem un presedinte care ne indeamna sa parasim tara, inconjurat de o haita de slugi preaplecate! Avem intelectuali publici de felul lui Sever Voinescu, cel care ne-a spus de la obraz ca ar trebui sa invatam, odata si odata, ca spitalele nu sunt facute sa vindece. Avem o sumedenie de politruci care ne bat obrazul imputandu-ne ca cerem prea multe de la stat! Si, iata, il avem acum si pe dl. Tismaneanu care (big surprize!!!!!) si-a adus aminte ca e evreu. Dar exista multi intelectuali evrei care au un profund dispret pentru dansul. Sunt si acestia antisemiti? Si, ma intreb, retoric desigur, sa fie o coincidenta ca tocmai in aceste zile adresele de internet ale unor oameni care gandesc, eufemistic vorbind, incomod, au cazut prada unor atacuri informatice „intamplatoare”? Corespondentele noastre, mai mult sau mai putin private, au devenit si ele periculoase, asisderea presei? Isi imagineaza cineva ca ne sperie? Pai noi suntem obisnuiti cu chestiile astea! Dar, daca atunci, unii dintre noi au tacut, acum datele problemei se prezinta putin altfel!
Chiar daca ceva din fibra poporului nostru a cedat in perioada comunista, chiar daca mai sunt multe lichele si multi oameni de nimic, acestia nu se constituie intr-o majoritate. Avem o sumedenie de pacate, dar nu suntem o natie de imbecili!!!
Cum sensul şi implicit adevărul procesate maniheic se supun codului disociativ, orice dezbatere dualistă va produce atât sens cât şi nonsens, adevăr şi neadevăr – entelehice – controversa şi polemica dialogului specific nesfîrşindu-se câtuşi de puţin prin epuizarea argumentaţiilor ci a interlocutorilor. Spre deosebire de adevărul entelehic, valoare sistemică, adevărul raţionalist nu se mai află prin conveţia compromisului, ci deasupra indeterminărilor „logice” maniheiste, prin determinare cauzalistă. „Determinare” şi „deasupra”, pentru că sistemica raţionalistă exclude, alături de insuficienţă şi derivabilitate, contradictorialitatea; răspunzând întrebării iniţiale prin alte întrebări, dialogul valoric adânceşte cauzalitatea – înalţă dezbaterea, nu o striveşte.
În plină metastază, modelul judecăţii maniheice mahalageşti, (N-ai dreptate, fiindcă eşti tuberculoasă), a invadat, de pe forumuri, obiectivitatea formatorilor de opinie, luciditatea analiştilor şi a majorităţii autorilor prinşi în jocurile populiste ale prădătorilor de putere. În ecuaţia mentală neo-tribală, nimeni nu socoteşte c-ar putea fi altfel contrazis, decât ori de securişti ori de comunişti, ori de ultranaţionalişti ori de antisemiţi. Mai mult, cine nu gândeşte dualist, nu trebuie să existe: intelectualii! Incapabili prin neadâncire să sesizeze impasul reţetei dualiste, „intelectualii” haitelor disociate stânga/dreapta politice ignoră senili dubla aporie, întrucât – pentru stângişti – interesul de partid al dobândirii puterii satisfăcut numai de un electorat sărăcit face nu numai din adâncirea sărăciei, ci şi din consecinţa propriei îmbogăţiri antiprincipiu ideologic; supusă legii profitului, nici dreapta nu plănuieşte, pentru sporirea puterii electorale a clasei de mijloc susţinătoare, decât un standing limitat, dacă nu, în perioade economice critice, chiar sărăcirea mijlocaşilor, pentru propria supravieţuire. De stânga sau dreapta, ambele tipuri de lideri sunt, prin trendul procopsirii, de dreapta; restul, majoritarist, bolşevic. Dreapta este, dialectic, stângistă.
Năuceala aporetică declanşatoare a degringoladei identitare fu sistematic-păgubitor istoric cultivată prin strategia importului formelor fără fond, fiindcă, ce alt conţinut este capabil să toarne primitivul maniheic, decât funciara sa necivilizaţie. Reciclabile civilizat, electrocasnicele expirate continuă să fucţioneze ca dulapuri, cuşti şi coteţe; intelectualii, ca mobilier al puterii.
Nu putem fi deocamdată decât pseudo-românişti, pseudo-antisemiţi şi pseudo-anticomunişti, într-o pseudo-identitate pseudo-democratică.
VLADIMIR TISMANEANU INTRE ANTISEMITISM SI ASALTUL PENTRU DECREDIBILIZAREA INTELECTUALULUI
“Cine seamana vant culege furtuna” a avut un neasteptat efect asupra mea: sunt tentata sa dezvolt o teorie care sa infirme valoarea de postulat atribuita expresiilor din tezaurul intelepciunii populare.
Se va vedea ca nu totdeauna culegatorul de furtuna este unul si acelasi cu semanatorul semintei de vant.
Dar, toate la timpul lor. Deocamdata, textul.
In prima parte este efectiv expediat un subiect nelinistitor- cel al semnalelor indicand pericolul recrudescentei antisemitismului, fenomen care, in perioada sa de trista glorie, a culminat cu incercarea de punere in opera a ceea ce a purtat numele de solutia finala- doar un noroc istoric extraordinar facand ca evreii sa nu fie exterminate pana la ultimul. Cele cateva randuri, salutare in sine, incearca sa “rezolve”, cat mai pe scurt, ideea respingerii unor inacceptabile comportamente antisemite, exemplificand prin intolerabilele manifestari la adresa lui Vladimir Tismaneanu.
Urmeaza, abrupt, partea cu adevarat consistenta a textului, fara aparenta legatura cu debutul sau (formularile din deschiderea primelor doua paragrafe ale celei de de a doua parti aparand mai degraba ca fracturi logice decat ca “punti”).
Daca in prima parte numele Vladimir Tismaneanu apare ca exemplificare generica pentru tintele antisemitismului (repet, criticat) in continuare, Vladimir Tismaneanu devine, subit, personaj principal problematic, cu influenta negativa asupra “capilor” ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies.
Istoria respectiva ar putea fi chiar amuzanta (daca nu ar exista anumite conexiuni care duc cu gandul la principiul dominoului).
Vladimir Tismaneanu se contureaza, in text, ca un fel de atotputernic spirit negativ invaziv, care, chiar si din departatele tinuturi de peste Ocean, tine sub control mintile unor intelectuali din Romania pe care ii deturneaza de la menirea lor. Formularea (citez) “în trena lui Vladimir Tismăneanu au căzut Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş” spune totul, in acest sens, cei doi aparand in ridicola postura de “zombies”.
M-am relaxat, insa, pentru o clipa si am reusit sa zambesc afland ca reperul respectivelor judecati este, de fapt, Alina Mungiu Pippidi, acest far calauzitor al frustrarilor politologice (si nu numai) romanesti, care crede ca i se cuvin toate onorurile si doar o marsava conspiratie va fi facut sa nu fie recunoscuta drept varf de generatie si, pe cale de consecinta, sa nu i se incredinteze conducerea Comisiei prezidentiale care a redactat Raportul.
(Pe fond, Alina Mungiu Pippidi aminteste de un personaj feminin al lui Rebreanu, care, de fiecare data cand se casatorea o fata din sat, credea ca aceea i-a facut farmece ginerelui, altfel baiatul s-ar fi insurat cu ea.)
Mai nou, tuna si fulgera impotriva IICCMER (care urmeaza sa poarte numele de Institutul “Monica Lovinescu”) motivul real fiind secreta convingere ca ei se cuvenea sa-i revina (si) pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului, si, desigur, doar in urma malversatiunilor morale pe “scaunul” ce-i era (pre)destinat, ar fi ajuns Vladimir Tismaneanu.
Depasind partea hilara a lucrurilor, constat o ciudata “coincidenta” intre falsa si jenanta acuza adusa lui Vladimir Tismaneanu in textul semnat Ioan Rosca (publicat in Asymetria) si cea mistificant formulata in “Cine seamana vant culege furtuna” in sensul ca s-ar „neglija trecutul securistic al ţării şi prezentul în care nimic nu este în ordine”.
Afirmatia este total neadevarata si, apartinandu-i lui Ovidiu Simonca, inexplicabil logic de nedocumentata.
Am sustinut si cu alte ocazii, in fata unor astfel de acuze care deturneaza realitatea, si sustin in continuare:
Este publica preocuparea lui Vladimir Tismaneanu via IICCMER (viitorul Institut “Monica Lovinescu”) pentru restabilirea adevarului in urma cercetarii situatiilor care au dus la moartea multor oameni in decembrie 1989 si identificarea legaturii intre factori de decizie din perioada decembrista si posibila lor implicare in evenimente, in sensul mentionat.
Este publica preocuparea lui Vladimir Tismaneanu pentru cercetarea legaturii intre factori de decizie din decembie 1989 si cei care, ulterior, s-au asezat la „pupitrele de control” (de unde se dirijeaza “pupitrele de comanda”) ale Romaniei, actionand discretionar, cu rezultate nefaste, nu doar politic, dar si economic.
Desigur, Institutul cerceteaza faptele sub raportul determinarilor istorice, politice, sociale, socio- psihologice, neintrand in competenta sa cercetarea faptelor sub aspect penal, de exemplu.
Demararea cercetarilor a fost mediatizata.
In acest caz, de ce neadevarul flagrant, lansat prin Asymetria, sub semnatura lui Ioan Rosca (personaj foarte discutabil ca „orientare” intelectuala si competenta analitica) este preluat si „rostogolit” de Ovidiu Simonca (intelectual si profesional, opusul lui Ioan Rosca)? De ce atata interes pentru diseminarea unei mistificari grosiere?
Un neadevar repetat de un milion de ori sfarseste prin a deveni adevar (in sensul de a fi perceput ca atare).
Lansarea acelei minciuni de la “tribuna pariziana” Asymetria si ciudat de rapida sa diseminare in spatiul romanesc (via Internet) au ca scop scaderea credibilitatii demersurilor lui Vladimir Tismaneanu in sensul cercetarii ansamblului complex de fapte si situatii din decembrie 1989, identificarii legaturilor de cauzalitate intre anumite decizii, determinari si numarul mare de morti din acele zile si al felului in care o anumita “zona decizionala” din epoca si-a reprodus forta si influenta, la nivel general, in anii care au urmat.
Daca aceasta minciuna ar prinde radacini, ar fi extrem de greu, daca nu imposibil, sa fie demontata, atat la nivel general cat si individual. Chiar daca s-ar reusi, s-ar pierde un timp pretios.
Intr-un text-replica la cele scrise de Ioan Rosca in Asymetria („spatiu” pe care ma voi feri sa-l cataloghez, din respect pentru Observatorul cultural) precizam (in cunostinta de cauza!) ca acea minciuna grosiera este parte a unui scenariu care vizeaza, printre altele, compromiterea publica a efortului lui Vladimir Tismaneanu si al IICCMER, in sensul cercetarilor specifice, la care m-am referit- urmate de stoparea acestora. Aflarea adevarului ar afecta in mod direct „scenaristii” si, in plus, ar dezvalui o intreaga structura neoficiala, pe care o controleaza, a carei putere a fost reprodusa (antedecembrist-decembrist-postdecembrist) si care, fara a se afla la vedere, determina marile decizii in Romania.
Am considerat necesar sa fac, aici, aceste precizari din respect fata de adevar.
Daca in privinta lui Ioan Rosca nu am asteptari intelectuale sau care tin de finetea demersului analitic, perspectiva se schimba total cand este vorba despre Ovidiu Simonca.
Este surprinzator ca intelectualul rasat, analistul de forta, condeierul convingator Ovidiu Simonca preia mistificari lipsite de finete, cazand in capcana unor regretabile jocuri de orgolii intelectuale.
In „Cine seamana vant culege furtuna” pare ca referirea critica initiala la manifestarile antisemite cu trimitere la Vladimir Tismaneanu ar fi doar un pretext pentru a-l aduce, pe acesta (dupa „expedierea” anti-antisemita ca un fel de „datorie”) in centrul unui atac nedrept, desfasurat cu argumente defaimatoare, care contrazic flagrant realitatea.
O minte mai sofisticata ar putea considera ca textul „Cine seamana vant culege furtuna” este parte a reactiei in lant ce s-a dorit a fi declansata prin cel semnat de Ioan Rosca in Asymetria. O astfel de impresie este departe de a-i fi favorabila intelectualului Ovidiu Simonca (si din cauza sacaitoarei senzatii ca, macar pe prezentul palier, ar putea fi „apropiat” de „ganditorul” Ioan Rosca).
Cine seamana vant culege furtuna?
De data asta, samanta de vant a fost semanata (la comanda „scenaristilor”) de „genialul” Ioan Rosca si, din pacate pentru el, intelectualul Ovidiu Simonca este pe punctul de a culege furtuna.
Aveti dreptate – nu am facut decât sa întaresc afirmatiile dstra, dar exprimându-mi refuzul în fata unei ocurente nefericite si fara relevanta între cele doua aspecte (mentionate si disociate, pe buna dreptate, în mesajul adresat mie) ce risca sa perturbe un spirit fara vigilenta, lasând loc supralicitarii invectivei si a subântelesului incriminatoriu.
Am încredere în spiritul dstra critic si în onestitatea intelectuala care va caracterizeaza. Un sfat: feriti-va de „amestecul genurilor”.
Toata stima!
@Darius Popa
Am disociat – delimitindu-ma – atacurile antisemite indreptate impotriva domnului Tismaneanu, atacuri pe care le dezavuez si le condamn, atacuri care sint impotriva demnitatii umane, sint de neacceptat, merita o riposta ferma, inclusiv legala, – de plasarea sa in trena presedintelui Basescu. .Recititi articolul meu, aceasta e ideea mea de baza.
De ce ar sta elena udrea si crin antonescu de aceeasi baricada a analizei politice? good cop vs bad cop…
Excelent articol! Vladimir Tismaneanu este o prezenta nociva in viata publica si culturala romaneasca.Este regretabil ca oameni ca Patapievici si Mihaies i s-au alaturat din oportunism. Revista dvs. face o opera de igiena culturala, aratand adevarata fata a acestor asa-zisi intelectuali publici.
Continuati si urari de succes!
Stimate dle Simonca, desigur, faptele, luarile de pozitie si coniventele politice ale dlui Tismaneanu pot fi discutate, asa cum si dstra o faceti în articolul de fata. Acestea nu justifica însa ÎN NICIUN FEL antisemitismul a carui victima el este si nu trebuie sa toleram împotriva nimanui aceasta ciuma neagra. Altfel punem grav în pericol bruma de democratie pe care am dobândit-o si pe care avem datoria sa o consolidam. Critica, fie ea sub impulsul mâniei, fie cu calmul analizei lucide nu permite nimanui sa-i judece pe ceilalti din oribila perspectiva a rasei, culorii, religiei, etc.
Sunt si eu un nemultumit al actualei pozitii a dlui Tismaneanu dar nu voi îndrazni niciodata sa-l privesc altfel decât din lumina demnitatii umane care i se cuvine. Respectându-l pe dumnealui, ma respect pe mine. Astept de la revista dstra o critica vie, o lupta pentru valorile democratice, un respect pentru om, o tinuta intelectuala demna de marele jurnalism, o preferinta pentru adevar si pentru menirea profund umanista a culturii capabile sa emancipeze societatea si sa ridice nivelul de gândire al omului de rând. Feriti-va de capcanele falselor dezbateri care eludeaza adevaratele probleme, constienti ca în fata suferintelor istoriei se cere masura si nu insulta.
Va multumesc.
@) Ovidiu Simonca
…din lume, nu vom intilni demnitari – iar pozitiile de presedinte si vicepresedinte ICR sint, in fapt, de secretar, respecttiv subsecretar de stat! – care sa scrie articole politice in ziare, sa realizeze emisiuni de televiziune sau sa-si faca publice opinii politice. Cind respectivii, mai sint si subrodonatii celui pe care-l lauda si pe ai carui adversari ii ataca, ce s-ar mai putea spune? Ca latra la ordinele stapinului? Ca-si platesc sinecurile?! In ce ma priveste, aproape ca am obosit sa semnalez asemenea derapaje de la regulile elementare ale unei societati civilizate.
Nu sintem singuri. Imi place sa cred si sa sper ca nu sintem singuri. Va avem pe dumneavoastra, dragi cititori, cei care, poate intr-o masura mai mare decit noi, aveti curajul sa spuneti ADEVARUL pe NUME.
Cu stima si cu multumiri,
Ovidiu Simonca
Daca saptamana trecuta ma temeam pentru dna. Carmen Musat, astazi ma tem pentru dl. Ovidiu Simonca. Felul clar in care prezinta situatia in Romania de astazi si mai ales CURAJUL, nu l-am intalnit in niciuna din publicatiile romanesti.
„Am condamnat comunismul, dar n-am condamnat pe nimeni, l-am scos din joben pe „anticomunistul“ Băsescu şi le-am dat oamenilor de campanie, precum Mihail Neamţu, o sinecură aurită.”(articol)
NIMIC nu s-a schimbat in Romania ; strigator la cer cand ii intalnesti pe unii care se declara „dizidenti” si stim ce viata de huzur si de „alesi ai poporulu” au dus-o in trecut.
Mi-e teama ca „Varful otravit de umbrela” sa nu-i atinga „din greseala” pe cei care mai au curajul sa spuna ADEVARULUI pe NUME.