Chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul anului trecut, secţiunea competiţională Zilele Filmului Românesc (ZFR) din cadrul ediţiei a 16-a a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) a prilejuit publicului din Cluj întîlnirea cu destul de multe producţii recente notabile.
Premiul Publicului „Cinepub“, pentru cel mai popular titlu din ZFR (desemnat pe baza voturilor spectatorilor), a fost obţinut de documentarul Planeta Petrila, în regia lui Andrei Dăscălescu. La şapte ani de la precedentul său lungmetraj documentar, apreciatul Constantin şi Elena, Dăscălescu revine cu un film despre universul oraşului ardelenesc Petrila, din care se desprind figurile centrale ale unui fost şi ale unui actual miner. Primul este artistul-activist Ion Barbu, ferm convins că singura cale de salvare pentru comunitatea locală, după închiderea minei de cărbuni, este prin cultură. Al doilea este brigadierul Cătălin Cenuşă, devotat, la rîndul său, cauzei minerilor. Sînt două personaje seducătoare, urmărite de cineastul documentarist vreme de vreo patru ani, doi oameni care refuză să capituleze în fața inevitabilului (pentru că deciziile au fost deja luate, deasupra lor). Dăscălescu reușește să ofere un film deopotrivă atrăgător (regizorul, care semnează și imaginea, recurge eficient la filmări aeriene cu drone sau la time-lapse-uri) şi pătrunzător, care revelează, prin surprinderea unor activități creative sau rutiniere (de la happening-uri şi spectacole la coborîri în mina care a ucis deja zeci de oameni, omagiaţi de Barbu), resorturi intime şi atitudini universale. Chiar dacă finalul din realitate este cunoscut, Planeta Petrila farmecă pînă la ultimul cadru şi rămîne în memoria spectatorilor.
Juriul lungmetrajelor ZFR a acordat Premiul pentru debut unui alt documentar, dar cu un pronunţat caracter antropologic – Ultimul căldărar, semnat de fotograful Cosmin Bumbuţ şi jurnalista Elena Stancu. Inspiraţi de tradiţia seculară, în prezent ameninţată cu dispariţia, a căldărarilor din Corcova (Mehedinţi), cei doi regizori construiesc laborios, din declaraţiile proprii şi ale apropiaţilor, portretul lui Geo, un tînăr din satul amintit. Căsătorit încă de la 12 ani, vîrstă la care a decis să abandoneze şcoala, protagonistul filmului are de ales între pasiunea sa pentru meşteşugul transmis din strămoşi, acum tot mai puţin solicitat, şi imigrarea în Occidentul francofon, pentru a-şi putea întreţine familia. Realizat cu un buget infim, filmul cucereşte prin autenticitate şi onestitate.
Cel mai important premiu al secţiunii Lungmetraj din ZFR ar fi trebuit să ajungă, în opinia mea, la Fixeur, stimulantul film al lui Adrian Sitaru, care abordează curajos şi inteligent subiecte foarte delicate, precum minorele obligate să se prostitueze şi reprezentarea lor în mass-media. Totuşi, juriul a decis să premieze Inimi cicatrizate, adaptarea liberă (mult prea liberă, în opinia mea) a lui Radu Jude după opera lui Max Blecher, deşi autorul lui Aferim! se dovedeşte, de această dată, lipsit de simţul ritmului şi al măsurii.
Din fericire, la secţiunea Scurtmetraj din ZFR, juriul a luat decizia corectă atunci cînd a acordat Marele Premiu filmului Scris/Nescris, al lui Adrian Silişteanu. Este al doilea scurtmetraj regizat de Silişteanu (după excelenta comedie Şanţul, din 2012), care, în calitate de director de imagine, a lucrat la marea majoritate a filmelor lui Sitaru, semnînd – împreună cu Claudia Silişteanu – chiar scenariul deja menţionatului Fixeur. La Scris/Nescris, scenariul, impecabil, a fost scris doar de Claudia Silişteanu, care interpretează rolul medicului neonatolog din film. Protagonist este aici Pardică (Sorin Mihai), un bărbat de etnie romă, care devine străbunic. Premisele conflictului sînt clar reliefate: Alexandra „Babisa“, mama fetiţei nou-născute, este minoră, iar Pardică şi partenera sa de viaţă nu sînt tutorii legali ai Alexandrei, aşa că mama naturală a acesteia, totodată fiica din prima căsătorie a protagonistului, trebuie adusă de urgenţă la spital, pentru a semna actele în locul foarte tînărului părinte. Personajele, schiţate fără tuşe groase, sînt călăuzite de cele mai bune intenţii, însă efectele acţiunilor lor, bazate pe seturi diferite de norme, nu sînt mereu cele dorite. În nici 20 de minute, filmul lui Silişteanu spune o poveste rotundă, în care se trece cu supleţe de la registrul comic la cel dramatic şi invers, iar protagonistul are o evoluţie evidentă, mai ales în relaţie cu strănepoata sa. Pe scurt, un scurtmetraj remarcabil, al unui cineast foarte înzestrat (şi) ca regizor.
Juriul scurtmetrajelor ZFR a mai acordat o Menţiune Specială filmului Offstage, în regia lui Andrei Huţuleac. Este o comedie savuroasă, dar care capătă pe final note grave, despre un actor cunoscut (Adrian Titieni), răpit de o regizoare – şi artistă polivalentă – complet lipsită de har (Amalia Ciolan). Aceasta vrea să-l convingă pe cel răpit, totodată şef al comisiei de admitere la Actorie, că fiul ei (Tudor Aaron Istodor), la fel de lipsit de har, merită, măcar la a opta încercare, să intre la facultate. Absurdul situaţiei este potenţat de inepţia momentelor pseudo-artistice din repertoriul candidatului etern, alcătuit cu nepreţuita contribuţie a mamei sale.
Pe lîngă cele mai recente producţii cinematografice autohtone, incluse în secţiunea competiţională ZFR, TIFF-ul propune spectatorilor săi, an de an, şi importante filme româneşti mai vechi, proiectate de obicei în onoarea unor actori sau regizori de prim-plan. La a 16-a ediţie a Festivalului, actriţa Tora Vasilescu a fost distinsă cu Premiul de Excelenţă pentru meritele sale deosebite şi pentru contribuţia adusă cinematografiei româneşti. Cu această ocazie, s-au prezentat la Cluj două titluri de referinţă din bogata filmografie a interpretei. În De ce trag clopotele, Mitică?, filmul interzis al lui Lucian Pintilie (realizat în 1981, dar lansat de abia în 1990), bazat pe piesa D’ale carnavalului şi alte scrieri caragialiene, Tora Vasilescu este Didina Mazu, amanta pe care Iancu Pampon (Victor Rebengiuc) o împarte – fără voie – cu Nae Girimea (Gheorghe Dinică) şi, în acelaşi timp, rivala Miţei Baston (Mariana Mihuţ) la atenţiile bărbierului Nae, Casanova de mahala. Revăzută astăzi, farsa satirică, cu accente groteşti şi final autoreflexiv, a lui Pintilie rămîne foarte actuală, consonînd cu creaţiile postcomuniste ale cineastului. În rafinatul Să mori rănit din dragoste de viaţă (1984), Tora Vasilescu o interpretează pe Lolita, frumoasa artistă de circ de care se amorezează inocentul ilegalist Horaţiu (Claudiu Bleonţ). Un film cu o distribuţie de top (mai au roluri principale Gheorghe Visu şi Marcel Iureş), o superbă imagine alb-negru (semnată de Doru Mitran), referinţe cinematografice şi un final antologic.
Un alt eveniment remarcabil al celui de-al 16-lea TIFF a fost prezentarea filmului 100 de lei (Suta de lei), capodopera lui Mircea Săucan din 1973 (acum într-o copie nouă a versiunii sale necenzurate, realizată în laboratorul Arhivei Naţionale de Filme), în prezenţa celor patru actori principali de pe ecran: Dan Nuţu, Ion Dichiseanu, Ileana Popovici şi Violeta Andrei (distinsă la Cluj cu Premiul pentru întreaga carieră). Un film care şi-a depăşit epoca şi care îşi dezvăluie noi valenţe la fiecare revizionare, 100 de lei merită – la fel ca şi autorul său – să fie descoperit de noile generații de iubitori ai cinematografului, astfel încît orice programare a sa în cadrul unui eveniment popular precum TIFF-ul merită salutată.
Proiectele cinematografice româneşti distinse în cadrul programului „Transilvania Pitch Shop“ au fost: La Civil de Teodora Ana Mihai (două premii), The Island de Dumitru Grosei (Republica Moldova) şi Santa Claus de Bogdan Andrei Ilieşiu. În cadrul Competiţiei locale, Premiul a fost obţinut de animaţia Cutia albă, în regia lui Mihai Păcurar, iar Menţiunea specială – de documentarul Catlady, semnat de Hedda Bednarszky. În fine, cel mai bun film realizat în cadrul atelierului pentru adolescenţi „Let’s Go Digital!“ a fost desemnat Şi plantele filozofează de Patricia Suciu, Ștefan Iordache şi Sara Pongeac. Sînt doar cîteva nume pe care sper să le reîntîlnesc curînd pe marile ecrane.