Club 70 [Retro] – încercare de recenzie

Romanul scris de Miruna Runcan este, așa cum cred că și-a dorit însăși autoarea, romanul unei generații. O generație hippy într-o Românie socialistă multilateral dezvoltată, romanul grupului de tineri care pleacă undeva, într-o imaginară și autoficțională „insulă“ eliberată de cotidianul anost, doar pentru a descoperi că acest cotidian îi va prinde și pe ei, ca pe atîția alții, în gheare, arătîndu-le cît de amarnic s-au înșelat crezînd că pot face lucrurile „altfel“. Asta pentru că forțele cu care au de luptat acești tineri entuziaști, proaspăt absolvenți excepționali de facultăți tehnice, sînt de două tipuri. În primul rînd – și asta ocupă cea mai mare parte a romanului –, este vorba despre inevitabilele trădări, căderi, rigidități și slăbiciuni specific umane, pe care aproape nici un tînăr nu le ia în serios. Ele sînt, de altminteri, și cele mai dureroase: adulterul, senilitatea mamei bătrîne, singurătatea. În al doilea rînd, este SISTEMUL. Un sistem „socialist“ care pornește de la ideea echității, dar pe care birocrația, autoritarismul și setea de control a conducerii, precum și inevitabilele lupte pentru putere, îl transformă într-un buldozer capabil să radă în calea sa orice urmă de entuziasm, inteligență, originalitate și dorință de afirmare. Miruna Runcan dovedește o ingeniozitate […]