Colectia de mirari. Catei cu breton si bibelouri eterne

O istorioara de toata minunea circula prin preajma noastra: ca sa fie linistita cum ca face parte din lumea buna, o cucoana a achizitionat un ciine nu foarte mare, din aceia cu par abundent pe frunte, foarte des si lung, pina la a te intreba cum mai vad lumea asemenea fiinte atit de devotate omului. Grijulie cit cuprinde, cucoana cu pricina s-a gindit sa faca mai multa lumina in viata patrupedului din dotare. Drept pentru care a pus mina pe foarfece si a tuns harnic prisosul de par de pe fruntea ciinelui. Se astepta, firesc, la un rezultat placut, ceva in genul sa zburde patrupedul de colo-colo prin toate cotloanele, avind el ochii si fruntea libere sa se minuneze de frumusetea lumii inconjuratoare. Dezamagire intensa, n-a fost sa fie asa cum visase doamna. Dupa tunsoarea executata cu drag si abnegatie, patrupedul cel flocos a umblat o vreme prin casa precum persoanele aflate in stare avansata de ebrietate. Aceasta pina cind, din intimplare, a aflat o perdea dotata, la poale, cu franjuri bogati. Ciinele, orbit de atita frumusete la care il obligase cucoana, s-a instalat sub perdea. Acolo zacea, nu-si ridica simpaticul cap decit atit cit sa-i cada peste ochi franjurii […]