Colectia de mirari: O seara, un tren…

  • Recomandă articolul
Se da o seara de septembrie, ploioasa si rece. Ne aflam in gara municipiului Orastie; gara a fost de curind renovata, in asa fel incit nu exista un tabel cu mersul trenurilor, in schimb s-a pus de-un bar nonstop. Cu citeva secunde inainte de sosirea garniturilor, la niste megafoane bune de muzeu, o voce ciriita anunta ce vine, de unde si incotro porneste. De-o pilda, in seara de septembrie cu pricina, se zgirie fonic anuntul cum ca intirzie 40 de minute acceleratul Timisoara-Iasi; mare bucurie mare pe pilcul de calatori, ce porneste, cu mic, cu mare, la barul nonstop, sa treaca vremea. Si vremea trece, si mai ciriie vocea ca urmeaza alte 70 de minute de asteptare, ca s-au rupt niste fire undeva pe linie. De data asta nu mai gonesc toti catre nonstop, mai putini, dupa posibilitati, ramin destui sa contemple norii ploiosi si cei citiva plopi, dar ii contempla de jos in sus, ca stau sub copaci, sa nu-i ude ploaia. Citiva se aventureaza sa vada orasul, tot e vreme berechet; se pot vedea detaliile unui oras de provincie, blocuri, partere cu magazine de tot felul, piete pustii, olteni gata sa se culce pe linga mormanele de pepeni, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }