Colectia de mirari. Pupaza si cucul

Carevasazica – sede si mai sus semnatul intr-o sala de asteptare a unui destul de dichisit cabinet stomatologic. Asteptam sa ne chinuie cu metoda si pe bani multi. Pe bancheta, linga mine, sint doua femei de virsta a treia (asa se zice, ca sa nu spui ca ai alaturi doua batrine amarite), una chiar, sarmana, are in preajma un baston de lemn, cu lacul dus si crapat, semn de indelungata si grea suferinta (cum ar fi sa fie „amintirile unui baston cuminte“?!). Apare si un individ tip sperietoare, cu palarie de Romsilva: costum maro, pantofi negri, trecuti prin multe batalii cu traditionalele noastre noroaie rurale (si nu numai); in mina dreapta tine o geanta de plastic, tot maro, frumos mulata dupa sticla de tuica pentru domnul doctor. E mai agitat decit noi, cei trei sedentari de pe bancheta nu tocmai curata si eleganta. Omul cu palaria verde se misca incoace si-ncolo prin incapatorul salon de asteptare, din cind in cind intersectindu-se si chiar incurcindu-se cu o juna asistenta blonda, frumusete comuna, par bine strins intr-o coada scurta si zglobie, in uniforma de resort, surtuc si pantaloni albi, un fel de sandale tot albe, din care tresar, la fiecare pas, frumoase […]