COMENTARII TV. Olimpiada de iarna si secretele Ministerului Apararii Nationale

Cind eram mai tinara urmaream, cu emotiile, pasiunile si voluptatile inerente virstei, olimpiadele de toate felurile. Ca erau de vara sau de iarna, transmisiile televizate ma tineau strins legata de ce se intimpla pe terenurile de sport. Atmosfera aceea de concurs, cu tot ritualul unei intreceri sportive, cu invingatori plingind de bucurie si invinsi zimbind cu demnitate, ma emotionau. Pur si simplu. Ca sa nu spun cum vibram la intonarea vreunui imn, cind se ridicau steagurile invingatorilor pe catarge si publicul ovationa in picioare. Iar sportivii, cu flori in mina, isi ascundeau cu greu emotia si lacrimile. Ce sa adaug, tremuram de emotie si eu, de parca ar fi fost din familia mea. Iar daca se mai intimpla sa fie si vreun sportiv roman pe podium, cu atit mai mult crestea pulsul, nu-mi incapeam in piele de bucurie. Nu stiam prea multe nici despre propaganda, nici despre tehnicile de manipulare. Ideologice, politice sau de media. Pur si simplu ma lasam dusa de instict, asa cum te comporti la primul sarut. Pe buze este altceva decit pe obraz. Poate ca noi, fetele de atunci am fost crescute mai altfel si educatia bunicelor era de alta natura decit cea a televizoarelor. Constat […]