Confesiune

Va veti fi inchipuind ca m-am aplecat asupra subiectului pentru ca e „la moda“ sa te ocupi de romi. Pina la un punct, poate ca aveti dreptate. De la un punct incolo, va inselati. Am facut-o pentru ca… …Cu peste 25 de ani in urma, atunci cind pregateam pentru publicare primul meu studiu etnomuzicologic oarecum vrednic de acest nume, cineva din comitetul redactional al Revistei de Etnografie si Folclor mi-a taiat din el – poate fara convingere – cuvintul „tigan“. M-am simtit frustrata. …Peste o vreme, cind am inteles ca acest cuvint nu poate fi in nici un chip tiparit sub numele meu, mi l-am scos din minte. O data cu el mi-am extirpat orice reflectie privitoare la tiganii muzicieni. M-am simtit, din cind in cind, vinovata. …Ceva mai tirziu, cind am avut prilejul sa ascult, in arhivele Institutului bucurestean de etnografie si folclor, cintarile batrinesti clasice ale romanilor – Miorita, Mesterul Manole, Soarele si Luna, Sarpele, Antofita lui Vioara, Corbea, Radu Anghel, Ilincuta Sandrului… –, mi-a venit ideea ca interpretii lor sint tigani si ca majoritatea concetatenilor mei ignora cu desavirsire acest fapt. M-am simtit datoare sa li-l spun cindva. …Inca mai tirziu, m-am atasat de cintarile lautaresti-tiganesti. Putine […]