CONSTANTIN NOICA IN VIZORUL SECURITATII

„In camera 18 nu toti au stiut ca m-am botezat. Altfel, fostul sef al Fratiilor de Cruce nu m-ar fi poftit sa iau loc linga el, pe mica bancuta, si nu mi-ar fi spus: ei, acum sa stam de vorba, in contradictoriu, legionarul si evreul, dupa cuviinta. Vrei? Ii arat ca nu avem ce discuta in contradictoriu pentru ca, unde ne aflam, toti credem acelasi lucru. Si-ar fi sa dam prea lesne cistig de cauza planului cusut cu ata alba al administratiei, de a isca discutii si certuri, asezind in aceeasi incapere oameni cu apartenente politice, sociale sau etnice diferite.“ (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii1) Fragmentul din Jurnalul fericirii pe care l-am reprodus mai sus se vrea un „avertisment de lectura“ a materialului care va urma: n-as vrea – date fiind tensiunile dintre diferitele paradigme ale intelectualitatii romanesti – sa fie supus unei instrumentari gresite sau interesate nici de catre admiratorii, nici de catre adversarii postumi ai lui C. Noica. N-as vrea, cu alte cuvinte, ca el (materialul) sa constituie inca un argument al „mitizarii“ filozofului de la Paltinis, si nici – Doamne fereste – sa ofere, pentru adversari, un prilej de legitimare, macar selectiva, a unui fenomen tragic, pe care […]