„Continui ceea ce eu consider a fi un umanism estetic“

Virgil Nemoianu este unul dintre cei mai importanţi teoreticieni literari și comparatiști români (și americani). Cărţile sale Îmblînzirea romantismului și O teorie a secundarului fac deja parte din canonul criticii literare. În 2013, Editura Spandugino a iniţiat seria de Opere „Virgil Nemoianu“, ajunsă anul acesta la cel de-al IV-lea volum. În cadrul unui interviu acordat revistei noastre, profesorul Nemoianu a vorbit despre modul în care parcursul său intelectual a fost marcat de participarea la Cercul de Poetică de la Bucureşti (îndrumat de profesori precum Tudor Vianu, Al. Rosetti şi Mihai Pop), despre „universitatea paralelă“ a Cercului Literar de la Sibiu şi „despre lupta cu cenzura de dinainte de 1989 şi provocările apărute în urma «reînrădăcinării » în spaţiul cultural american“ (C.Gh).   Ce anume v-a determinat să frecventaţi Cercul de Poetică de la Bucureşti? La sfîrşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60, existau încă o apăsare şi o angoasă ideologică neîncetate, o presiune de a intra în gridurile impuse de conducere şi de regim. Oamenii care aveau dorinţa unui orizont mai larg căutau cu disperare o soluţie. Prima soluţie a fost, înaintea Cercului pe care îl pomeneşti, la Facultatea de Filologie în anii ’50, Cercul de Literatură Universală organizat şi […]