Contra clişeelor

O logodnică supraponderală contrazice clişeul dorinţei devoratoare încarnate de frumuseţea clasică şi e o declarată intenţie de deconstrucţie a stereotipurilor reprezentării textelor clasice. Clasică e şi piesa lui Federico García Lorca, Nunta însîngerată (scrisă în 1931), povestea tragică a pasiunii neîmblînzite şi a onoarei spălate cu sînge. Cu spectacolul de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, tînărul regizor Andrei Măjeri îşi autoimpune o temă dificilă, ieşirea din tiparul lirismului patetic şi resemantizarea simbolurilor în dramaturgia acestui clasic spaniol al secolului al XX-lea. Fidel piesei – acum în traducerea actualizată semnată de Andrei Măjeri şi Adina Lazăr –, spectacolul opune simbolului caricatura sa, plasînd pe două paliere spaţiale diferite enunţul şi comentariul său. Moartea şi Luna, personaje simbolic-abstracte la Lorca, poartă în spectacol masca Dansatoarei de flamenco şi a Torea­dorului, amprente ale universului andaluz lorchian. Tăietorii de lemne, convertiţi acum în dansatori în alaiul muzicanţilor, completează grupul personajelor populare supuse parodiei kitsch exprimate în calchierea ritmului flamenco şi a posturilor pasionale (coregrafia: Flavia Giurgiu). Licenţă regizorală, cuplul Dansatoarea-Toreadorul, amplasat excentric nodului acţiunii (apar în faţa cortinei, în tribunele terenului de tenis, în marginea decorului), fragmentează narativitatea şi avansează în cheie sarcastică replici încărcate de patetism, epurate apoi de muzica interpretată […]