Copiatul la romani

Numai cine nu vrea nu vede cum se copiaza la noi, la toate nivelurile, incepind de la banalele extemporale, trecind prin bac, pina la examenele din timpul facultatii si incheind apoteotic cu examenul de licenta. Nu stiu daca exista vreun alt domeniu in care inventivitatea creatoare a tineretului roman sa se fi manifestat mai din plin si mai cu folos, si asta chiar in conditiile in care stimulii – veniti din partea putinilor idealisti care mai sint – tind la zero. In 1991, in sesiunea din iarna, la primul meu examen ca proaspat asistent suplinitor la Politehnica, m-am luptat ca un idiot – quand on est con, on est con – cu o sala intreaga, in timp ce profesorul nu s-a clintit de la catedra, adincit in teancul de reviste (cu poze colorate) pe care studentii, gentili, i le pusesera la dispozitie, nu cumva sa se plictiseasca. In timp mi-am exersat ochiul, am invatat sa deosebesc intr-un teanc foile scrise acasa de cele scrise in examen, am invatat care sint locurile predilecte de ascuns copiute (ce folos: sint locuri de unde chiar nu le poti scoate!) si cite si mai cite. Cum ma prindeam de-o metoda, aparea una noua. Domeniu […]