Copiii de sticlă
- 11-02-2010
- Nr. 512
-
Cezar GHEORGHE
- Actualitate
- 0 Comentarii
Dacă vreţi într-adevăr să aflaţi cine este Salinger, probabil c-o să mă întrebaţi unde s-a născut, cum şi-a petrecut copilăria, veţi dori să ştiţi despre tatăl său exigent, despre timpul petrecut la Academia Militară şi alte nimicuri din astea de care, mai degrabă, ar fi preocupat un psihiatru decît un cititor de literatură. Veţi dori, de asemenea, să vă vorbesc despre tăcerea sa, despre exilul său autoimpus, despre refuzul său repetat de a accepta orice tip de promovare. Obsesia sa de a avea pe copertele sale numai titlul cărţii şi numele autorului. Veţi dori să ştiţi despre cît de odioasă i se părea lui ideea de a vinde drepturile de ecranizare pentru De veghe în lanul de secară, mă veţi ruga să vă povestesc ce spunea el despre Holden, despre faptul că vocea acestuia era atît de legată de roman, încît nu putea fi separată de propriul său punct de vedere. Veţi şti că, pentru el, ceea ce Holden gîndeşte şi spune cu atîta naturaleţe în singurătatea şi exilul romanului său, nu poate fi transpus pe ecran. Holden Caulfield este un personaj atît de viu încît nu ar accepta vreodată masca unui rol de cinema. Într-unul dintre rarele sale interviuri, […]