copy/paste

Pe vremea cînd m-am format ca actor, copierea unui act artistic era ceva de neconceput. A crea era un act de profundă originalitate, iar profesorii noștri considerau că în teatru cel mai important este actorul îndrumat de regizor… Cronicile vorbeau în primul rînd despre jocul actorilor. Spectacolele erau unice. E adevărat că nici formula copy/paste nu era încă un brand. Se zvonea uneori că în spectacolul vreunui regizor este o scenă care seamănă foarte tare cu vreo fotografie din revistele străine de specialitate, dar astea erau numai zvonuri. Nu era mare lucru, omul s-a inspirat… Zvonurile nu se bazau pe informaţii precise, nici tehnica de redare nu era atît de avansată ca acum, ca să-ţi permită atît de ușor luxul comparaţiei. Îmi amintesc că, după ’89, a venit la Teatrul Naţional Tîrgu-Mureș un regizor din Ungaria. Eram plini de entuziasm și așteptări, după mulţi ani de Cîntarea României… Regizorul (pe care, desigur, nu-l voi numi) a venit cu un text de Shakespeare și cu o casetă VHS. După lectura piesei, am vizionat caseta. Era o înregistrare a spectacolului pe care trebuia să-l jucăm, un spectacol mediocru, pe care urma să-l copiem.   Apoi regizorul a dispărut și ne-a lăsat pe […]