CORESPONDENŢĂ DE LA BERLIN. Iubiri, năluciri şi pribegiri

Berlin, 10 februarie 2015: Al cincilea film prezentat în Competiţia de anul acesta a Berlinalei a fostIxcanul Volcano (Ixcanul, coproducţie Guatemala-Franţa), primul lungmetraj de ficţiune al lui Jayro Bustamante. În cel dintîi număr special din The Hollywood Reporter scos la Berlin, Scott Roxborough încerca să ghicească favoritele celor şapte membri ai juriului, iar la cineasta de origine peruană Claudia Llosa jurnalistul miza şi pe acest „Vulcan“, pentru simplul motiv că este un film latino-american. Avea dreptate, cred, dar un argument mai bun în favoarea presupoziţiei sale ar fi acela că debutul lui Jayro Bustamante aduce mult cu primele două lungmetraje ale nepoatei lui Mario Vargas Llosa, Madeinusa şi La Teta asustada / The Milk of Sorrow (cîştigătorul Ursului de Aur în 2009): realism „etnografic“, cu accent pe tradiţiile ancestrale şi culoarea locală, protagonistă adolescentă, actori neprofesionişti etc. Ixcanul are povestea plasată în mijlocul comunităţii mayaşe Kaqchikel din Guatemala, ai cărei membri nu prea vorbesc limba oficială a ţării, spaniola. Regizorul debutant declară că şi-a petrecut copilăria în munţii Guatemalei, ţinutul Maya, înconjurat de vulcani şi tradiţii indigene străvechi, de aceea şi-a dorit să facă un film acolo. Ca atare, a iniţiat nişte workshop-uri în care oamenii locului puteau să-şi spună […]