Corespondenţă din Italia. Dario Fo – ultimul act

  • Recomandă articolul
Pe 13 octombrie, lumea întreagă afla numele noului laureat Nobel pentru literatură, în timp ce peste viața și tumultoasa carieră a unui alt nobeliat, de acum aproape douăzeci de ani, se lăsa cortina. O ironie a sorții (sau poate doar o simplă coincidență) pe care Dario Fo ar fi gustat-o din plin, cu același zîmbet care i se întindea pe toată fața. Cu atît mai mult cu cît și Nobelul lui Bob Dylan, și cel acordat dramaturgului italian în 1997 au stîrnit nenumărate reacții și polemici, polarizînd lumea literară și obligînd-o la o dezbatere ale cărei întrebări fundamentale rămîn încă deschise: dacă și care sînt limitele literaturii, ce înțelegem prin scriitură și operă literară, respectiv prin premiu pentru literatură, în ce măsură ar trebui să regîndim aceste noțiuni, raportul literaturii cu celelalte arte etc. Peste lumea literară și culturală a Italiei s‑a lăsat doliu greu pentru a doua oară în decursul unui singur an, după dispariția, la finele lui februarie, a lui Umberto Eco. Milano – locul său de suflet, unde Fo și-a desfășurat cea mai mare parte din activitate – a îmbrăcat sîmbătă, 15 octombrie, haine cernite și a coborît steagurile în bernă, ca „un gest de prietenie și […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12888 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }