CORESPONDENŢĂ DIN ITALIA. Tulburări pe piaţa muncii

La Uzinele Fiat, falimentul a fost evitat prin neutralizarea sindicatelor şi prin acordul muncitorilor de a lucra ore suplimentare În Italia, ca de altfel încet-încet în întreaga Europă, în secolul al XXI-lea, clasa muncitoare nu mai merge în Paradis. Aici, globalizarea a lovit pentru prima dată la scenă deschisă în ianuarie 2011, cînd uzinele Fiat au fost nu departe de a-şi închide porţile pentru totdeauna. Fondat acum mai bine de un secol la Torino şi devenit competitiv la nivel mondial cu masive şi controversate contribuţii statale, grupul Fiat a marcat, după război, o revoluţie a stilului de viaţă al italienilor. A fost punctul de destinaţie a emigraţiei masive a populaţiei rurale din Sudului peninsular către Nordul industrializat. Un one-way-ticket pentru generaţii de italieni meridionali, care şi-au îmbunătăţit astfel nivelul de trai în mod considerabil; părea că nimic nu poate inversa această realitate. Doar că noul mileniu a schimbat total perspectiva, semănînd confuzie peste o întreagă  pătură socială, odată cu apariţia la orizont a norilor negri ai recesiunii economice. Porţile uzinei au fost, de fapt, închise, dar doar pentru un scurt moment, însă nimic nu va mai fi cum a fost. Pentru a salva in extremis cel mai mare colos industrial italian […]