CORPUL / SPAŢIU VITAL. „Golul din trupul meu e Dumnezeu“

Textele care urmează a fi publicate sub titlul Corpul / Spaţiu vital pornesc de la atitudinea faţă de corporalitate regăsită în operele literare şi scrierile teoretice publicate de Gheorghe Crăciun în timpul vieţii sale, propunîndu-şi să exprime, într-un stil personal, o serie de observaţii care privesc „anatomia literaturii“ şi legătura sa profundă cu dimensiunea somatică a existenţei (C.Gh.).   „Pentru inimă, viaţa este simplă“ (1.) : ea se contractă şi bate fără întrerupere încă din starea embrionară. Înainte să fii conştient de ritmul propriei respiraţii, viaţa corpului a început. Apoi se opreşte. Mai devreme sau mai tîrziu, bătăile inimii vor înceta şi sîngele va coborî către cel mai jos punct al trupului, unde se va aduna într-un mic iaz. În primele ore după ce viaţa s-a retras din trup, au loc schimbări aproape imperceptibile; ca şi cum viaţa ar opune rezistenţă, ca şi cum ar capitula în faţa morţii după reguli precise. Respectînd acest spirit, Bardo Thödol descrie starea intermediară din clipa morţii ca un ritual de trecere ce trebuie respectat cu sfinţenie: cînd respiraţia încetează, forţa vitală va coborî deja în „centrul nervos (2.) al Cunoaşterii şi Cunoscătorul (3.) va experimenta Lumina Clară a condiţiei naturale“ (4).   Forţa […]