Crin Antonescu şi „sindromul lui Stendhal“

Mulţi liberali cu scaun la cap se întreabă ce rost a avut ultimul Congres. Să fie reconfirmat un lider de necontestat, să se prezinte un program strategic sau pentru a fi readuse la tăcere o serie de voci cu rezonanţă? Crin Antonescu a reuşit să obţină o victorie à la Pyrus. Poate să spună, împreună cu listacii săi, „încă o victorie ca asta, şi sîntem terminaţi“. A reuşit „performanţa“ de a îndepărta lideri marcanţi, de a le lua dreptul la microfon unor liberali autentici ca Ludovic Orban, Călin Popescu-Tăriceanu, Teodor Meleşcanu şi de a-i înlocui cu ideologul de serviciu Dan Mihalache, nimeni altul decît fostul agent de propagandă al FSN de pe vremea oficiosului Azi. Asta da lovitură.   PNL a optat pentru varianta de alegeri pe listă, un procedeu folosit mai ales de partidele socialiste pentru a-i asigura liderului o echipă omogenă şi pentru a anula posibilitatea oricărui lider charismatic – neagreat de către şef – de a ajunge în conducerea partidului. E greu de crezut că liberali de vocaţie şi de tradiţie nu ar fi acumulat suficiente voturi pentru a fi membri ai Biroului Politic. Practic, s-a urmărit o concordie de grup, în dauna dezbaterilor democratice. Un partid […]