Cristian Mungiu, vîrful de lance

Timp de opt ani, începînd de la primul concurs trucat la CNC, în 2001, cînd debutanţii Cristi Puiu şi Răzvan Rădulescu, dar şi veteranii Lucian Pintilie şi Stere Gulea, nedreptăţiţi în egală măsură, au protestat împotriva sistemului corupţiei şi incompetenţei endemice din cinematografia română publică, scandalurile provocate de organismele de decizie, sub pavăza unei legislaţii antireformiste, s-au ţinut lanţ. Ca şi eşecurile previzibile şi catastrofele anunţate, care acoperă cu magma lor cea mai mare parte a peisajului, încît performanţele Noului Cinema Românesc apar ca insule izolate, ameninţate din toate părţile.  Încercările tinerilor cineaşti de a limita arbitrariul în repartizarea banilor din Fondul Cinematografic, prin întocmirea unui Regulament cu bareme şi punctaje standard şi prin impunerea a cîte unui reprezentant în comisiile de selecţie, s-au dovedit nu numai insuficiente, dar şi iluzorii.   Niciodată însă falimentul paleativelor n-a fost mai flagrant decît la concursul din noiembrie-decembrie 2008, cu deciziile date publicităţii abia în martie 2009. Şi e pentru prima dată cînd reprezentantul Noului Cinema într-o comisie de selecţie, şi anume cel mai titrat dintre performeri, Cristian Mungiu, divulgă public, sistematic şi aplicat, lanţul anomaliilor şi al abuzurilor, unele cu alură penală şi care se vădesc insurmontabile fără o voinţă politică de […]