Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
CRISTIAN NEMESCU, ANDREI TONCU – O TRAGEDIE CINEMATOGRAFICA
California Dreaming – Dambovitza Nightmare
- 31-08-2006
- Nr. 336
-
Valerian SAVA
- Actualitate
- 1 Comentarii
Numai asta nu i se intimplase Noului Val regizoral romanesc: disparitia unuia dintre protagonistii sai virtuali, inainte de a-si finaliza/lansa primul lungmetraj. Cristian Nemescu avea 27 de ani si nu debutase cu un spectacol de gala, dar apropiata aparitie in premiera a filmului California Dreaming ar fi marcat inceputul fringerii unei legi nefaste, prin care toti cineastii romani de prima notorietate, din toate timpurile, si-au facut debutul (unii binisor) dupa virsta de 30 de ani: incepind cu Jean Georgescu, Ciulei, Iulian Mihu si Mircea Saucan, continuind cu Pintilie, Dan Pita si Daneliuc, pina la Nae Caranfil, Cristi Puiu si Cristian Mungiu, spre a sfirsi cu Corneliu Porumboiu si Catalin Mitulescu, ale caror prime lungmetraje au programata premiera publica luna viitoare. Cristian Nemescu a sfidat acest blestem, cu sansa de a intra in rindul cineastilor lumii care au jalonat istoria mare sau mica a artei lor si care la 30 de ani erau, mai toti, cel putin la al doilea sau al treilea opus definitoriu. Parca a trebuit sa plateasca pentru asta, proiectat din vis in cosmar. in momentul cind se intorcea dupa miezul noptii de la montajul filmului California Dreaming, traversind cu taxiul proverbialul riu-stigmat al Bucurestiului, a intrat si […]
Problema nu este aceea ca victima era un regizor de talent ci un OM. Atata timp cat legislatia rutiera (si legislatia in general) este impotriva OMULUI lucrurile nu se vor schimba, doamnelor si domnilor. Cat timp se va permite:
– oricarui strain care face afaceri in Romania, sa conduca masini – fara se dea un examen de legislatie amanuntit;
– oricarei masini sa circule cu viteza – in lipsa unor limitari fizice (adica denivelari din cauciuc din loc in loc, asa cum sunt in apropierea scolilor sau proprietatilor barosanilor);
– lipsa unor pedepse adecvate (puscarie cu ani multi) pentru omor din culpa „voluntara” adica nu ca X n-a vazut un semn ascuns de pomi ci pentru: exces de viteza, bautura, incalcarea unei reguli clare cum ar fi oprirea la semafor). Aici ar fi ceva de spus si impotriva nesimtitilor care te preseaza, ca om cinstit, sa incalci regulile (prin claxoane si chiar manifestari de violenta) – si aici ar trebui luate masuri drastice.
– ca statul sa nu fie protectionist (sa bage impozite super-grase pentru masini de viteza straine etc)
– ca statul sa nu-si apere cetatenii impotriva infractorilor straini (cand a fost omorat Teo Peter manifestatia nu trebuia facuta la ambasada, ci la MacDonalds, la reprezentata Coca Cola si trebuia macar sa-i prejudicieze financiar pe marii lor afaceristi, daca infractorul tot nu putea fi retinut din ratiuni diplomatice; altul ar fi fost in aceste circumstante, sunt sigura, verdictul procesului din America!)
– sa nu se introduca in locul amenzilor rutiere (tot pentru culpe clare) obligatia de a presta munci sociale – sa-i vad atunci pe vitezomanii cu staif vidanjand closetele ecologice!
… nu se va rezolva niciodata problema de fond. Si inca nici asta nu e o rezolvare, ca tot se vor gasi idioti care sa riste si asa, dar cel putin lumea va fi o leaca mai dreapta daca nu mai buna.