Critica fara criza, criza fara critica

  • Recomandă articolul
[…] Acum citeva luni […] am moderat o discutie al carei subiect era mostenirea de azi a avangardei artistice in Europa de Est postcomunista. Speram ca toata lumea sa fie de acord cind spun ca avangarda e inca cel mai radical caz de critica modernista de arta – atit in termenii unei critici a artei traditionale a timpului ei, cit si in cei ai unei critici a realitatii existente, exact in momentul – unanim recunoscut si admis – al crizei sale. Dupa cinci ore de dezbateri, concluzia a fost ca nimeni n-are nici o nevoie azi de experienta critica a artei de avangarda, cel putin nu in Estul Europei. Participantii la discutie erau cu precadere tineri artisti din Centrul si Sud-Estul Europei, din Republica Ceha, Slovacia, Ungaria, Serbia, Romania, dar si din Turcia. De fapt, doar reprezentantul Turciei era pregatit sa ia subiectul in serios si credea ca situarea critica a avangardei are inca sens pentru noi, acum. Cel mai deschis si radical in refuzul sau fata de chestiunea avangardei era reprezentantul Republicii Cehe. El a comentat ca experienta avangardei e, in realitate, o problema de generatii; pentru el, cei care inca vad in avangarda o provocare si sint preocupati […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }