CRONICA TV. Călina roşie şi Eu cînd vreau să fluier, fluier

Frumoase surprize ne mai oferă şi televiziunile astea care, de obicei, mai mult ne enervează şi ne scot peri albi – trebuie să dispară la coafor, altminteri, nu? – decît ne distrează! Ce se întîmplă? Simplu. Filmele pot înlocui, prin irealitatea lor consumată pe peliculă, o realitate livrată pe tot mapamondul, ce pare mult mai ireală. Ce să alegem, cum să ne distribuim atenţia, emoţiile, interesul, curiozitatea, sentimentele, indiferenţa, nervii – Dumnezeu ştie. Unde trăim mai uşor şi fără un nod în gît – în viaţă, prin filme, în faţa micilor ecrane? Ne bazăm doar pe ficţiune? Pe cei din jur? Sau realitatea bate filmul, literatura, arta? Pe ce putem conta, ca să ne şi emoţionăm, nu doar să ne enervăm, la toate deciziile unui prim-ministru precum Emil Boc, veşnic ţîfnos, plin de reproşuri şi îndemnuri la muncă? „Good news, no news“, spun oamenii din media.   Dar mai sînt şi excepţii. Dacă de la Berlin a venit vestea premierii cu Ursul de Argint a unui film românesc – Eu cînd vreau să fluier, fluier al lui Florin Şerban –, abia aştep şi eu să-l văd, mai ales că subiectul poate emoţiona pînă şi un perete din Palatul Parlamentului –, […]