Cronica unui regim de tristă amintire

Aşa s-ar putea intitula publicistica şi interviurile acordate de către distinsul istoric Zoe Petre şi reunite în volumul de faţă. Cel puţin cronica celei de a doua jumătăţi a regimului (Băsescu), cînd derapajele şi nuanţele populiste care, dat fiind contextul intern şi internaţional, nu deranjau în timpul primului mandat al fostului primar general al Capitalei pe prea multă lume, au ajuns de-a dreptul la paroxism.   Cu ironie fină, atenţie pentru detalii şi numeroase paralele savuroase cu legendele Greciei antice, autoarea ne poartă prin labirintul politicii româneşti din ultimii ani, asupra căreia şi-a pus amprenta de neşters fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu. Domnia sa „nu este doar un împătimit al discursului conflictual, ci şi marele maestru al declaraţiilor care se exclud reciproc“ (p. 18). În ceea ce priveşte primul aspect, lucrurile sînt cum nu se poate mai simple. Tinerii au fost îndemnaţi să creadă că pensionarii sînt de vină pentru problemele economice şi sociale ale ţării, angajaţii din mediul privat au atribuit aceeaşi culpă bugetarilor, profesorii au fost admonestaţi că ar lucra prea puţin şi fără rezultate („şcoala produce tîmpiţi pe bandă“, aşa cum ne amintim) şi, în general, protecţia socială a fost ridiculizată ca mentalitate asistenţială, incapacitate de […]