Cronicile comunismului românesc

Cu un deceniu în urmă, exista sentimentul că literatura română nu are romane ale comunismului scrise din afara regimului trecut, adică ulterior acestuia şi integrînd epic întregul parcurs totalitar. Erau date deoparte romanele scrise şi publicate înainte de 1990, care nu aveau cum să facă o frescă a comunismului autohton, în condiţii de control ideologic şi de cenzură vigilentă; şi li se cerea romancierilor noştri scriind în deplină libertate a opiniei şi expresiei să se aplece asupra acestei epoci şi a acestei problematici.   E, probabil, o coincidenţă, dar una semnificativă, că Ruxandra Cesereanu şi-a început Un singur cer deasupra lor „în urmă cu un deceniu“, după cum arată autoarea într-o utilă „Precizare“ inserată la finalul volumului. Iar faptul că el a fost publicat zece ani mai tîrziu, deşi numărul de pagini este relativ mic, dă o dovadă indirectă a dificultăţii de a acoperi o asemenea temă şi de a face, cu ea, un roman de vîrf.   Prozatoarea, folosind aici în premieră – pentru ea – un regim realist, şi-a asumat şi un al doilea risc, decurgînd din utilizarea chenarului şi instrumentarului romanului obiectiv. Atît de pliată pe „realitatea“ fiecărui episod şi a fiecărui personaj este Ruxandra Cesereanu, încît […]