Cu Irina Coroiu, intre tacere si revolta

In fata disparitiei mult prea premature a Irinei Coroiu, ma intreb daca ne putem mingiia sau, dimpotriva, lasa mai mult coplesiti de vechea spusa, sustinuta de trimiteri la nume celebre, ca viata criticului e sortita a fi scurta. Date din imediata proximitate confirma cifrele tipice: Ion I. Cantacuzino ne-a parasit la 67 de ani, Florian Potra la 68, iar George Littera la 59, ca sa-i citam pe cei mai insemnati predecesori din filmologia nationala a secolului abia incheiat. E-adevarat ca a existat exceptia nonagenarului D.I. Suchianu, dar ne apara de iluzii sfirsitul tragic al poate celei mai talentate reprezentante a generatiei ’70 din critica, Ioana Creanga, cu mult inainte de a fi ajuns la ceea ce se cheama jumatatea drumului vietii, in timp ce Irina Coroiu abia daca trecuse peste acest prag. La sfirsitul slujbei religioase de la Cimitirul Ghencea Militar din ziua de 7 martie, cu doar citeva zile inainte ca Irina Coroiu sa-si poata serba aniversarea, dupa oratia directorului institutiei teatrale in care colega noastra si-a petrecut la Secretariatul literar doar ultima jumatate de an, si dupa ce Cornel Todea a cutezat sa intrerupa cuvintul Sfintiei Sale oficiante care tocmai voia sa pronunte incheierea slujbei din capela, incurajat […]