CULTURA IMAGINII. De ce facem fotografii ?

Raspunsul ar fi simplu: pentru ca ne face placere. De fapt, acesta ar fi un raspuns simplist, cel adecvat ar fi: pentru ca uitam si avem nevoie de un substitut pentru a ne reaminti. Ar fi mai usor sa inghitim o pastila care ne proiecteaza imagini, decit sa rasfoim un album de familie? Sau poate percepem aparatul de fotografiat ca pe o arma si gasim astfel o forma pasnica de a ne exterioriza violenta. Vilem Flusser scrie: „Gestul fotografic este o miscare de vinator, in care fotograful si aparatul converg intr-o functie indivizibila. Ei vineaza noi stari de lucruri, situatii nemaivazute inca, improbabilul, informatia. Structura gestului fotografic este cuantica – o indoiala, construita punctual pe ezitari si decizii“. Ar trebui sa consideram gestul declansarii aparatului foto ca pe o mostenire a perioadei primitive, cind vinam pentru a supravietui. Astazi vinam imagini pentru a mentine memoria in viata. Iar prin memorie, de la cea individuala la cea colectiva, ne integram istoriei pe care o traim si o inregistram din multiple unghiuri personale. Septimiu Chelcea considera ca „in general, ne fotografiem in momentele fericite ale existentei noastre. Ca si in cazul memoriei – asa cum se stie, se retin cu predilectie evenimentele […]