Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cum a supus Dorin Dobrincu sistemul şi cum, mai apoi, l-a înfrînt sistemul pe el
- 22-06-2012
- Nr. 629
-
Marius OPREA
- Focus
- 9 Comentarii
Schimbarea domnilor este bucuria nebunilor, se spune, şi sînt multe situaţii cînd zicala acoperă perfect realitatea. Este şi cazul destituirii (sau, mă rog, a „întreruperii delegării“) lui Dorin Dobrincu din fruntea Arhivelor Naţionale. Am să şi explic de ce. În 2005 am ajuns consilier de stat în guvernul Tăriceanu, după ce lucrurile s-au mai aşezat, am primit printre altele, misiunea precisă de a rezolva probleme care ţineau de decomunizarea aparatului de stat, de liberalizarea accesului la documentele trecutului comunist. Pentru că Traian Băsescu, atunci cînd cu greu s-a hotărît să „condamne comunismul“, a preluat din mers tema, din calcul politic (după ce a fost huiduit, pentru prima oară în cariera lui politică, în faţa CNSAS, din cauza malversaţiunilor care au împiedicat numirea lui Ticu Dumitrescu în fruntea instituţiei). Deschiderea arhivelor era o condiţie esenţială din care decurgea tot restul. După înfiinţarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, încă din prima zi a numirii mele (pe 21 decembrie 2005), acesta s-ar fi dovedit total ineficient fără accesul la sursele documentare. Prioritatea a fost eliberarea arhivelor de sub un întreg hăţiş legislativ şi birocratic care păstra documentele fostului regim sub pavăza secretului. S-a găsit curînd şi omul potrivit pentru o […]
Cel care semneaza „Anonim” nu ar fi prea multe de spus. Este de fapt un celebru frustrat din Arhive, pe numele sau Octav Dascal. Pentru noi, cei din institutie, este de ajuns ca sa-i citim panseurile ca sa-i recunoastem stilul. Incontinenta-i verbala binecunoscuta a umplut si cateva pagini pe scribd.com Doar atat poate, saracutul de el.
Am asistat în ultimul timp la atâtea laude ale managementului, care a excelat în a nu exista, că m-am săturat și am decis să aștern aici câte ceva din memoria unui arhivist român. Am încărcat un document probator în următoarea locație: http://www.scribd.com/doc/98443393/Exceptional-Ul
domnule Oprea, felicitari pentru curajul de a scrie contra curentului, de a spune ce ganditi, cu orice riscuri! ati fi putut tacea (acum, cand aveti din nou functie la IICCMER), dar caracterul dvs. este mai puternic decat schimbarile (de nimic justificate) decise de USL si de ministrul Rus.
Ati fi putut tacea – nu s-a tacut de atatea ori in guvernarile Boc si Ungureanu… Intre o functie (efemera) si protestul fata de inlocuirea lui Dorin dobrincu de la Arhivele Nationale, ati protestat. Felicitari!
– il da afara pe Dorin Dobrincu, fara nici o explicatie – au trecut 10 zile de la inlocuire, ministrul Rus are gura ferecata;
– il suna pe condamnatul Adrian Nastase, sa vada cum se mai simte (!), se impacienteaza (!!) da telefon lui Victoras Ponta (!!!) sa-i spuna ca e ingrijorat in legatura cu Nastase.
Adrian Nastase era condamnat si trebuia adus in arest.
De ce trebuia sa fie sunat de ditamai ministrul de Interne?
Nastase s-a socat gandindu-se ca ajunge in arest —- el, fostul premier, el, fostul arendas de la Cornu, el, fostul conducator de doctorate plagiate, el, care a bagat Romania in NATO, el, fostul lider al PSD, tocmai el sa ajunga la inchisoare?
Unii mai ajung si in inchisoare.
Adrian Nastase este exemplul tipic de om care nu se poate impaca la gandul ca exista justitie, ca oamenii sunt muritori si ca, in democratie, mai ales in democratie, unii platesc cu inchisoarea atunci cand fura.
Unii mai ajung si in inchisoare.
Are dreptate Golea, cazul fostei directoare de la Iasi gonita din functie de Dobrinc si ai lui e tipic pt tot mandatul lui de director.
Schimbarea sefilor e bucuria nebunilor? + Dobrincu a adus un suflu de innoire in cadrul ANR avand in vedere perioada anterioara de directorat a comandantului CM Lungu care s-a evidentiat prin folosirea metodelor securistice de dialog, partinire intre angajati, inchistare institutionala etc.; + A promovat deschiderea ANR catre public prin sustinerea unui acces mai larg la documentele detinute; + Crearea site-ului ANR; + Calitatea intelectuala a d-lui Dobrincu nu poate fi constestata in vreun fel. – Dobrincu a inteles ca menirea ANR este doar de promova accesul la documente detinte, insa nu a facut nimic vizibil in 5 ani pentru crearea unor spatii mai bune de depozitare si pastrare pentru arhive, dotarile tehnice au ramas neschimbate (aproape inexistente), dotarile materiale sunt medievale, documentele se degradeaza sub ochii celor care sunt chemati sa le protejeze (spre exemplu, ploua in depozitele ANR, documentele sunt depozitate pe jos, in praf si mucegai etc.); – Desi exista site-ul ANR, informatizarea e inca asteptata dupa 5 ani; – ANR au pierdut aproape 100 de angajati cu ocazia restructurarilor (+pensionarile), din circa 700 de angajati pe toata tara, fara vreun protest din partea sefului Dobrincu; – Nu a promovat o afiliere institutionala in afara Ministerului de Interne (recte MAI). De-a lungul timpuli, in Romania, Arhivele au fost in subordinea Ministerului de Interne (TR), Ministerului Justitiei (Moldova), Ministerul Instructiunii Publice si apoi iar MAI (Ministerul Afacerilor Interne) si in prezent MAI. Afilierea la Ministerul Justitiei ar corespunde traditiei istorice romanesti si modelului european actual din Marea Britanie. N-a existat nicio discutie constructiva in acest sens. Din pacate, situatiile negative mentionate mai sus nu cad in totalitate in sarcina d-lui Dobrincu, problemele ANR fiind deja endemice.
Felicitari autorului pentru aceste randuri si pentru unele explicatii. Cu siguranta Arhivele au o istorie in spate. Si inca una lunga. Insa Golea uita ca multi, foarte multi dintre acestia au fost guvernati direct de Securitate. Procesele intentate pentru „abuz in functie” sunt cumva cele impotriva Cameliei Moraru, cea care a facut arhiva CC al PCR de nerecunoscut si care permitea accesul doar apropiatilor lui Scurtu si Lungu? Si de unde ideea cu doi s’un sfert care l-ar fi condus pe fostul director. Se stie ca a avut conflicte, uneori deschise, cu cei de la unitatea urmasa a Securitatii Bucuresti, ca le-a interzis sa se amestece in treburile institutiei. Probabil si de acolo i s-a tras.
-Nu cred ca ati fost informat si despre politica de personal implementata de prietenul dvs. imediat dupa ce l-ati uns in acea functie si asta si poate deoarece nu aveti critici a-i aduce ca nu a ascultat intru totul si trebuia sa fie mai dur. Dar mai ales de criteriile dupa care si-a selectat colaboratorii. A fost plimbat de mana de cei care stiau tot atata arhivistica cat stia si marele dvs dobrincu. E de notorietate ca a fost periat si condus in managementul adm., in interiorul institutiei,de cei de la doi si un sfert si chiar de cei din fosta secu. S-a si lasat condus . A refuzat din start orice dialog cu cei care doreau sa-i vorbeasca de profesia de arhivist, fara de care in Arhive , cu adevarat faci doar cercetare ca istoric.S-a inconjurat de yesmeni si sicofanti care ii cadeau in extaz de la inceput afisand ca in Arhive doar cercetarea dosarelor pcr este importanta iar profesia de arhivist ….nu exista pana a aparut el in aceasta institutie. A scos din functii atatia oameni din sistem doar pe baza celor auzite despre ei de la proprii yesmeni si le-a refuzat din start orice drept la cuvant sau aparare operand cu mijloacele politicii de cadre a pcr si a lui secu din anii pe care i-ati documentat atat de bine !A pierdut procese intentate pentru abuz in functie si nu a solicitat scoaterea la concurs a functiei de director general (da, aceasta era functia pe care l-ati instalat iar Arhivele Nationale aveau statutul de directie generala, statut pe care preopinentul dvs. in modestia sa l-a cedat,eroic,bineinteles, in beneficiul reformei basiste ).A facut, cu adevarat reforma. Astfel, se poate intra cu laptopul la sala de studiu, se asteapta mai putin pentru documente, baza documentara a fost micsorata substantial (apropo, ce documente noi, mai ales din perioada comunista, a adaugat la tezaurul arhivistic in cinci ani de mandat ?), nu te mai deranjeaza voievozii si domnitorii de pe peretii si scarile din hol, poti asista la conferintele Quo vadis ale dnei Pavelescu si, in general e o atmosfera mai destinsa, mai placuta, cu conditia sa nu fi fost urmarit de militia interna a lui D…….u !Motivul nu ti se spune, trebuia sa-l intuiesti, exact ca mai inainte cand stiai ca nu trebuie sa te mai impotrivesti, cand te chemau la securitate, soarta iti era pecetluita ! Diferenta e ca sub marele dvs D. hotararile judecatoresti nu aveau autoritate decat daca persoana vizata de el era executata fara probe si fara drept la cuvant.Cand si-a dat seama ca si unii din yesmeni(e drept cazuri rare)ii contesta valoarea de arhivist, imbogatita milimetric alaturi de acestia fata de inceputurile sale in Arhivele Nationale, nu a pregetat sa ii inlature dand satisfactie grupului sau de fideli, acestia fiind si singurii in fata carora si-a anuntat revocarea/incetarea detasarii oferind astfel o continuitate.
D-le Oprea, la scara istoriei cele scrise mai sus poate nu se vor retine, desi raman destule documente scrise, doream doar imortalizarea foto a memoriei sale sa o avem ca fost director, dar din pacate galeria de portrete a fostilor directori a fost scoasa de la inceput de dl. Dobrincu si aceasta ca o mostra veridica de tabula rasa fata de antecesorii sai in functie in rastimpul celor 180 de ani de existenta a acestei institutii. .Nicio grija, succesorul sau ii va continua opera. Recitind randurile despre DD din revista 22 de acum 4-5 ani semnate de actualul director traim cu adevarat revolutia din Arhive pornita de DVS !
Dorin Dpobrincu a facut mai mult pentru „normalizare’ decat oricine altcineva din fruntea arhivelor. Rus a procedat suiicidar. Scurtii-lungii jubileaza.