Cum gîndeşte o tînără de 18 ani

Pierdem paradisul libertăţii?

  • Recomandă articolul
În orice ţară, nu există decît două partide cu adevărat: partidul celor care îndrăznesc să spună «nu» şi al celor care nu îndrăznesc. Cînd numărul celor care nu îndrăznesc este mai mare decît al celor care îndrăznesc, ţara este pierdută. Henry de Montherlant     Se spune că doar atunci eşti liber, cînd poţi să spui fără teamă adevărul. Un sistem care te condamnă la tăcere ar trebui să fie abolit şi restabilit unul nou, idealist de obicei, a cărui obligaţie este de a sprijini acest adevăr în întreaga sa plenitudine. Dar cum rămîne cu restrîngerea etico-morală impusă de societate? În ce măsură putem afirma că libertatea plenară a unui popor îi oferă şi bunăstarea, în special atunci cînd este cu titlul de „recuperată“, şi nu „din naştere“? Se spune că, în România anului 1989, şi pietrele începuseră să strige. Că lipsa de revoltă a oamenilor era deja imposibil de evitat. Şi totuşi pentru ce se lupta? Ce am cîştigat prin moarte? Sau, şi mai important, am cîştigat ceva în afară de o schimbare de nume? Pînă la Revoluţia română, trecerea de la statul comunist la cel democratic s-a făcut paşnic, fără revoltă. La noi au existat zeci de morţi, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.