Cum să asiguri ratarea sau salvarea unui festival: Green Planet Blues – Sinaia

Dragă Cristina Hoffman, ultimele anotimpuri au marcat la noi ratarea în serie a unor festivaluri de film, excepţiile care confirmă regula fiind TIFF-ul de la Cluj şi ASTRAFilmFest de la Sibiu. În vara trecută, am intitulat o pagină de revistă Disidenţă critică estivală la IPIFF Mamaia-Constanţa, în urma palmaresului aberant stabilit de juriul respectiv, iar apoi a trebuit să recurgem la citirea ironică a inţialelor româneşti FIFI ale Anonimului de la Sfîntu Gheorghe-Deltă – „Fifi cinefila“ – , în scrisoarea deschisă către patron, preferînd în titlu iniţialele englezeşti: „Criză pozitivă“ la IIFF Anonimul 6? În toamna trecută, despre festivalurile ratate la Iaşi şi Arad, i-am lăsat pe alţii să scrie, în alte publicaţii, spre a nu friza ideosincraziile, prin răspomenirea unor vedete festivaliste, precum Cătălin Saizescu sau Cornelia Paloş. Iar acum, în miez de iarnă, în ajunul deschiderii ediţiei a doua a „evenimentului cinematografic“ (cum vă autointitulaţi foarte vag) de la Sinaia, am primit prin e-mail următoarea estimare anticipativă: „Un festival care nu interesează pe nimeni şi are o proastă vizibilitate şi promovare“. Cine a scris asta?   Permite-mi să menajez  sursa. Că „nu interesează pe nimeni“, pot să-mi explic prin faptul trist că filmul documentar e un produs care […]