Cum se legiferează inechitatea

Campaniile electorale costă. Asta știm cu toţii. Bucureștiul a fost deja împînzit de afișe și bannere bombastice care spun, în mare parte, același lucru: „Votați-mă pe mine! Eu nu vă voi mai fura ca cei de dinainte“. Nu există partid parlamentar major care să nu aibă între membrii săi oameni care au avut probleme cu legea. Am ajuns însă să considerăm partidele politice un rău necesar. Sistemul democratic nu funcţionează în afara lor. Iar cei care susţin că ar trebui să se termine cu partidele dau dovadă de iresponsabilitate. Extremismul unor asemenea „soluţii finale“ nu poate fi decît dăunător pentru o societate care are din ce în ce mai puţină încredere în proiectul democratic.

Dar ce se întîmplă atunci cînd partidele votează în unanimitate suspendarea unei legi care propune amînarea plăţii datoriilor pe perioada campaniei electorale? Am în vedere modificările aduse Legii nr.334/2006, republicată, de Hotărîrea de Guvern nr. 10/2016, privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. În această Hotărîre de Guvern erau precizate în cadrul „Secţiunii a 2-a. Controlul finanţării campaniilor electorale“, Art. 56 (3), următoarele norme metodologice: „În situaţia în care la data depunerii raportului detaliat de venituri şi cheltuieli electorale candidaţii independenţi sau partidele politice înregistrează datorii, aceş­tia au obligaţia să depună trimestrial la Autoritatea Electorală Permanentă un raport privind stadiul achitării datoriilor înregistrate în campania electorală pînă la data achitării integrale a acestora“.

Acest proiectul de lege, iniţiat de senatorii PSD Arcaş Viorel, Moga Nicolae şi Nicolae Şerban, votat cu 259 de voturi pentru, aduce modificări Hotărîrii de Guvern nr. 10/2016 în care  „Conturile bancare pentru campania electorală, prevăzute la alin (1) şi (2) şi al art. 3 alin (9), au statut de afectaţiune specială şi nu sînt supuse executării“ (Raport la Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 alin. (1) din legea nr. 334 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale“ elaborat de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului).

În condiţiile în care partidele primesc oricum subvenţii de la bugetul de stat conform art. 18-23 din Legea nr. 334/2006, republicată, acum partidele primesc o amînare a plăţii datoriilor către creditori pe perioada campaniei electorale. Sigur, puteţi spune, aceste modificări nu legiferează ştergerea datoriilor, ci amînarea plăţii. Dar să facem următorul exerciţiu de gîndire. Dacă eu fac un credit ipotecar şi ratez achitarea mai multor rate, îmi pierd casa şi ajung în stradă. Pentru mine, ca muritor de rînd plătitor de taxe, care nu beneficiază de „spatele“ politic al unor mari partide parlamentare, nu există excepţii de la lege. Pentru un pensionar care nu îşi poate plăti întreţinerea şi rămîne fără căldură în timpul iernii, nu există o excepţie de la regulă. Dacă vorbeşti cu politicienii locali din spaţiul rural, acolo unde există cea mai mare rată a abandonului şcolar, şi îi întrebi ce proiecte sociale demarează pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen dramatic, aceştia spun că existe proiecte, dar că nu există bani pentru finanțarea lor. În schimb, cînd e vorba de ba­n­ne­re şi afişe electorale, banii se găsesc ca prin minune. Și totul se întîmplă în condițiile în care au existat situații în care oameni din spaţiul rural au fost şantajaţi că nu li se va plăti ajutorul social, dacă nu votează un anumit partid la alegerile locale. Dacă mai punem la socoteală gălețile, puii, uleiul, zahărul și diferitele festivaluri ale berii oferite populației ca mită contra votului, atunci vedem că partidele nu duc deloc lipsă de fonduri. Nu mai vorbesc de accentuarea unui handicap cu care pornesc candidaţii independenţi.

Sînt curios cum justifică parlamentarii necesitatea acestor modificări. Avem legi de urgenţă maximă, care ar putea oferi un cadru legal mai bun pentru protejarea persoanelor cu diferite dizabilităţi sau a persoanelor cu TSA (Tulburări de Spectru Autist), care stau pe masa parlamentarilor sau sînt blocate în diferite comisii, de ani de zile. Însă atunci cînd e vorba de amînarea plăţii datoriilor, procesul legislativ se poate mişca foarte repede.

PSD, PNL şi PDL au datorii de peste 54 de milioane numai din 2012 şi pînă prezent, potrivit Institutului de Politici Publice.

Aşadar, ce este această iniţiativă legislativă? Cui serveşte ea? Ce beneficii îi aduce ea societăţii, în afară de faptul că oferă o pauză de respiraţie partidelor, prin amînarea datoriilor? Cu ce ajută ea viaţa cotidiană şi cum ne face nouă, cetăţenilor, viaţa mai bună? De ce trebuie partidele politice să beneficieze de favoruri şi să nu îşi plătească datoriile (la timp) la fel ca orice cetăţean sau operator economic obişnuit?