Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cum se pregătește România pentru a prelua președinția Consiliului UE
- 01-09-2017
- Nr. 887
-
Emanuela IGNĂŢOIU-SORA
- Actualitate
- 1 Comentarii
Într-un document publicat în 2011 pentru European Policy Center1, Agnieszka Lada spunea că „a reuși să gestionezi cu succes președinția Consiliului UE este o sarcină solicitantă pentru orice țară“. Fraza pare cu atît mai valabilă cu cît pregătirile României pentru președinția Consiliului UE sînt incredibil de lente. Faptele sînt cunoscute: timp de șase luni, în prima parte a anului 2019, România va deține președinția Consiliului UE. Într-un interviu din primăvara lui 20172, Ana Birchall, fostul ministru delegat pentru afaceri europene, declara că a deține președinția Consiliului UE este cel mai important proiect de țară post-aderare, dar cît de pregătită este România? Din păcate, schimbarea guvernului a afectat serios procesul de pregătire: astfel, deși guvernul Cioloș crease, în iulie 2016, unitatea de pregătire a președinției Consiliului UE – UPPCUE3, ce avea ca rol stabilirea unui plan de acțiune și a priorităților de țară, guvernul Grindeanu a relansat peste un an, în iulie 2017, procesul de pregătire. Din cauza acestor tergiversări, mai mulți experți străini s-au declarat extrem de îngrijorați de ritmul lent al pregătirilor, în contextul în care România va avea de organizat aproximativ 1.600 de evenimente4. În plus, tot România va fi responsabilă cu alegerile europarlamentare, cu încheierea mandatului Comisiei […]
Pluralitate, unitate în diversitate, conceptul de bază al UE merită numit la început. Măreția conceptului „politic” UE a atras de la început atașamentul tinerilor din cele 6 state fondatoare: crearea de condiții de viață asemănătoare în toate părțile uniunii. S-păstrat acest entuziasm tineresc după aderarea a încă 22 de parteneri pînă azi? Brexit e numai un caz izolat, nereprezentativ? Aderarea la UE a celorlalți candidați (Moldova) în așteptare are prioritate 2017-2019?
… „… Președinția României va fi cu atît mai limitată cu cît România nu face parte din grupuri de decizie importante cum este grupul EURO. Dar, dincolo de resposabilități, de limitări și de oportunități, e important să ne întrebăm care sînt așteptările noastre ca țară. Vrem să fim lideri sau simpli executanți? Vrem să stabilim ritmul de dezvoltare și direcțiile pentru viitor sau vom încerca să fim doar buni școlari care și-au făcut temele? Din această perspectivă, președinția Consiliului 2019 este un veritabil examen de maturitate pentru societatea românească. Faptul că, în 2018, sărbătorim centenarul Unirii nu face decît să întărească această perspectivă de reflectare și analiză a întregii societăți. Cine sîntem, după 100 de ani de la Unire? Cum sîntem, la 12 ani de la aderarea la UE?… „…
Diferența în esența societății civice dintre România și Franța, asemănarea în tradiția de coliziune și confruntare politică a grupărilor de interese (greva anunțată de CGT și stînga franceză pentru septembrie 2017, opoziție puternică pe stradă anunțată de J.L. Melenchon & France Insioumise) sunt luate în considerera la cooperarea refondării UE anunțată de E. Macron la București 2017? Ce inseamnă „refondare UE” la Paris și la București? Care sunt prioritățile concrete pentru președinția UE 2019?